Gheorghe Pop de Băsești e una dintre cele mai luminoase figuri ale Unirii din 1918.
Președintele Marii Adunări de la Alba Iulia, sălăjanul acesta a fost și președinte al Partidului Național și unul dintre semnatarii Memorandumului din 1892, prin care se cerea autonomia Transilvaniei și creșterea drepturilor românilor.
Pentru Memorandum a făcut închisoare, iar Unirea a plătit-o cu propria viață.
Lucia Hossu Longin spune că:”Gheorghe Pop de Băsești a venit la Alba Iulia cu trenul, culcat pe podea din cauza pericolului de a fi împușcat de maghiari bolșevizați. Călătoria nu i-a prins bine seniorului de 84 de ani, care s-a stins la doar trei luni după Unire, în februarie 1919.”
Lupta politică
În 1872, Gheorghe Pop de Băsești a fost ales deputat în parlamentului ungar din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881.
La 9 august 1880 a propus, într-o conferință ținută la Turda, unirea tuturor românilor din Transilvania și Ungaria într-un singur partid național.
Ca efect, pe 17 octombrie 1880, o conferință alcătuită din 30 de fruntași români din Transilvania și Ungaria, care au decis convocarea conferinței naționale de la Sibiu din anul 1881, unde a fost decretată solidaritatea partidelor naționale românești din Ungaria și unirea acestora sub numele de Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria.
Gheorghe Pop de Băseşti spunea în Parlmentul de la Budapeste în 1879 că „prin această lege, în locul unirii a trei națiuni, avem numai a două împotriva unei mulțimi de nații, mai vechi și mai numeroase decât cele două privilegiate. Guvernele ungurești înțeleg să aplice legea aceasta, ca și cea de naționalități din 1868, săvârșind o mulțime de abuzuri, unul mai revoltător decât altul.”
Era vorba de Legea Școlară din 1879. În 1895 iese din închisoarea unde fusese trimis pentru Memorandum, iar în 1902 la moartea lui Ion Rațiu devine președintele Partidului Național.
Votul universal, războiul
În 1908, Comitetul Executiv al Partidul Naționalui condus de Gheorghe Pop de Băsești ține o ședință în vederea dobândirii votului universal, direct și secret, fără nicio restricție, sens în care PNR va colabora cu alte partide, păstrându-și totodată neștirbit programul.
Cu puțin înainte de startul Primului Război Mondial, Gheorghe Pop de Băsești face parte dintre cei 10 reprezentați ai partidului care intră în tratative cu contele Tisza în problema drepturilor naționale ale românilor din Transilvania. Luptătorul pentru drepturile românilor din Transilvania nu a participat la război. Avea deja peste 75 de ani în 1914.
A redevenit activ la sfârșitul războiului, când Unirea deja devenea realitate. A fost președintele Marii Adunări de la Alba Iulia. A plătit cu viața pentru unire.
Înainte de moarte și-a donat averea Mitropoliei Greco Catolice a Blajului, și a cerut ca banii să fie folosiți pentru pentru „promovarea culturii poporului românesc”. Și s-a stins.
„Acest om a dat numai și n-a cerut nimănui nimic”, spunea Octavian Goga despre Gheorghe Pop de Băsești.
Sursa text si foto businesscover.ro
