Decizia Gazprom (Rusia) de a denunţa contractul de furnizare gaze către Naftogaz (Ucraina) vine ca urmare a hotărârii tribunalului de arbitraj de la Stockholm, care a impus ruşilor să plătească 4,6 miliarde de dolari companiei de gaze a Ucrainei pentru pierderi suferite din colectarea taxei de tranzit.
Instanţa a decis că Gazprom nu a transportat prin Ucraina cantităţile asumate, privându-i pe aceştia de venituri considerabile din taxa de tranzit.
În cadrul aceleiaşi decizii, la rândul său, Naftogaz trebuie să asigure plăţi compensatorii de două miliarde de dolari pentru Gazprom, pentru că nu a cumpărat cantităţile pe care şi le asumase, în cadrul contractului de tip „take or pay“.
Aceasta a fost doar o palidă consolare pentru Gazprom, care a decis că actualul contrat cu Naftogaz nu mai justifică interesele sale.
„Ne opunem categoric ca problemele economice ale Ucrainei să fie soluţionate pe seama noastră. Astfel, din punct de vedere economic, pentru Gazprom prelungirea contractelor este inoportună şi neprofitabilă“, a spus Alexey Miller, directorul grupului rusesc. El a menţionat că va fi întrerupt şi contractul de tranzit de gaze, însă până în prezent acest lucru nu s-a întâmplat.
Mai mult, Moldovagaz, compania din Republica Moldova, a dat asigurări că moldovenii nu vor avea de suferit în urma ruperii relaţiilor contractuale între Gazprom şi Naftogaz. De asemenea, nici România nu a avut de suferit, conform datelor Transgaz.
Acum, Gazprom caută să alte rute prin care să transporte gaze către Europa, în calcul fiind luate TurkStream, via Turcia, şi Nord Stream 2, via Marea Baltică.
Situaţia în regiune
Deşi importurile de gaze din Rusia, prin Ucraina, nu sunt puse în pericol, totuşi actul Gazprom consfinţeşte ceea ce era deja previzibil de câţiva ani, de când Moscova a decis să construiască două noi gazoducte sale către vest: gazul rusesc nu va mai tranzita Ucraina la orizontul anului 2020, atunci când expiră contractual actual cu Naftogaz.
La acel moment, cel mai probabil, Moldova şi România nu vor mai primi gaze din Rusia, via Ucraina. Și nici Bulgaria, cel puţin nu prin conductele de tranzit Isaccea – Negru Vodă. Ucraina deja nu mai primeşte.
Însă acest lucru nu va însemna, aşa cum s-ar putea crede, o tragedie pentru aceste ţări, care deja au asigurate, măcar în parte, surse alternative.
