Din momentul in care am pasit in afara aeroportului din Puerto Princesa, primul lucru observat a fost mijlocul de transport ce astepta sa ne duca catre cazare. Total INEDIT!
O jucarie sau un soi de nava spatiala, in miniatura…
Eram familiarizati cu ideea de tuk-tuk, inca din Thailanda, Cambodgia si Sri Lanka. Habar nu aveam ca-n Filipine vom intalni ceva similar, dar diferit, atipic, in acelasi timp. Un tuk-tuk aterizat din Star Trek, parca sau dintr-un film SF. Poate ca de acolo s-au insipirat si localnicii, desi ma indoiesc.
Se numesc tricycle si da, le vei gasi la fiecare colt de strada, in aproape toate cele peste 7000 de insule apartinand Arhipelagului Filipinelor. Sunt principalul mijloc de transport si sunt folosite, mai ales, ca taxi de catre turistii iubitori de plaje spectaculoase si senzatii tari.
De fapt, aceasta tricycle e o motocicleta la care ataseaza un fel de adapost, construit in curtile proprii, manual.
Cat costa o astfel de „jucarie”?
Nu m-am putut abtine si l-am intrebat pe unul dintre soferii nostri: Bun, si cat costa jucaria aceasta? Pretul pleaca de la 30.000 pesos, adica vreo 2.500 lei si poate ajunge pana la 80.000 pesos, insemnand aproximativ 7.000 lei. Pretul difera in functie de complexitate, detalii, culori, materiale folosite si dimensiuni. Fara motocicleta, evident, care-i un cost separat.
Designul, calitatea si marimea difera de la insula la insula, in functie de bugetul si creativitatea posesorului. Cele mai noi au si sisteme audio incorporate, ceea ce transforma o cursa banala, intr-o adevarata aventura.
Aflat pe bancheta mica, din spate a ineditei triciclete, ai impresia ca se rupe-n doua, mai ales, atunci cand trece prin gropi sau ia curbe periculoase.
Ca peste tot in Asia de Sud Est si aici, se negociaza orice cursa, chiar si la jumatate de pret. Sigur, vor avea tendinta de a cere mult, insa cu zambetul pe buze, filipinezii vor accepta oferta. N-au incotro; concurenta e mare.
Se deplaseaza cu o viteza mica, maxim 20-30 km/ora, iar in momentul in care urca o panta – daca mai ai bagaj, in spate – trebuie sa te tii bine de vreo bara, caci ai senzatia ca te duci la vale, cu tot cu tricycle. Asa e in Palawan.
O inovatie in materie de transport, asta e sigur si una din acele experiente ce trebuie bifate daca ajungeti in Filipine.
