NATO, cunoscută și sub denumirea de Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, este o alianță politică și militară interguvernamentală cu sediul la Bruxelles, Belgia. Inițial, NATO a fost creată în 1949, având ca principal scop să asigure securitatea și apărarea colectivă a țărilor membre împotriva amenințărilor externe. De-a lungul anilor, NATO și-a extins și diversificat obiectivele și activitățile, adaptându-se la schimbările din peisajul global de securitate.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
Principiile de bază ale NATO includ solidaritatea între statele membre, respectul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a fiecărui stat membru și angajamentul comun față de democrație, libertate și drepturile omului. Organizația promovează cooperarea și dialogul între membrii săi, precum și cu partenerii săi internaționali, în vederea asigurării păcii și securității globale.
Citește și: Social-democrații germani contestă afirmațiile despre o întâlnire între Scholz și Putin înainte de alegeri
NATO este compusă din 30 de state membre în prezent, iar una dintre principalele sale funcții este de a furniza un cadru pentru cooperarea militară și planificarea comună în cadrul operațiunilor de apărare colectivă. Membrii NATO sunt obligați să acorde asistență și sprijin reciproc în caz de agresiune armată împotriva oricărui stat membru.
De-a lungul istoriei sale, NATO a intervenit în mai multe situații de criză și conflicte, inclusiv în războaiele din Balcani și în lupta împotriva terorismului internațional. Organizația a evoluat și a adaptat strategiile și structurile sale pentru a răspunde noilor amenințări și provocări, cum ar fi terorismul, securitatea cibernetică și proliferarea armelor de distrugere în masă.
Citește și: Explozie în Faţa unei Secţii de Poliţie din Berlin: Doi Ofiţeri Răniţi, Unul Grav
Pe lângă aspectele militare, NATO joacă și un rol important în promovarea valorilor democratice și a statului de drept în întreaga lume. Organizația sprijină parteneriatele și dialogul politic cu alte organizații regionale și internaționale pentru a consolida stabilitatea și securitatea globală.
În concluzie, NATO rămâne unul dintre cei mai importanți piloni ai securității internaționale, angajat în promovarea păcii, stabilității și prosperității în întreaga lume.
- Câte tari sunt în NATO? În prezent, NATO are 30 de state membre.
- Când a intrat România în NATO? România a devenit membră NATO în 2004.
- Ce înseamnă NATO? NATO este acronimul pentru Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, o alianță politică și militară.
- Când a intrat Ucraina în NATO? Ucraina nu este încă membră NATO.
- Cine a fondat NATO? NATO a fost fondată în 1949 de Statele Unite, Canada și țările europene occidentale.
- De ce a bombardat NATO Serbia în 1999? Bombardarea din 1999 a fost o reacție la violențele din Kosovo și pentru a opri acțiunile sârbe împotriva civililor kosovari.
- Ce țări fac parte din NATO? Printre țările membre NATO se numără Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Germania, Franța și altele.
- Când a intrat Moldova în NATO? Moldova nu este membră NATO.
- Cine era președinte când am intrat în NATO? Președintele României la momentul aderării la NATO era Ion Iliescu.
- Cine a adus România în NATO? Procesul de aderare a României la NATO a fost condus de președintele de atunci, Ion Iliescu, și guvernul său.
- Când a intrat Turcia în NATO? Turcia a devenit membră NATO în 1952.
- De ce Austria nu este în NATO? Austria este neutră și nu a solicitat aderarea la NATO.
NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord);
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO sau Alianța Atlantică) este o alianță militară interguvernamentală, înființată prin Tratatul Atlanticului de Nord, denumit și Tratatul de la Washington, semnat la data de 4 aprilie 1949. Scopul declarat al NATO este garantarea libertății și a securității membrilor săi prin mijloace politice și militare.
Structura NATO cuprinde în mare două brațe:
- un braț civil, administrativ, care include:
- Consiliul Nord-Atlantic, alcătuit din delegațiile permanente ale țărilor NATO;
- un grup de planificare nucleară;
- personal internațional la sediile NATO din Bruxelles; și
- un braț militar, compus din:
- Comitetul militar al NATO, care oferă consiliere Consiliului Nord-Atlantic privind strategia militară;
- Comandamentul Aliat pentru Operațiuni, responsabil de activitățile militare ale NATO;
- Comandamentul Aliat pentru Transformare, care se ocupă de planificarea apărării și dezvoltarea capacităților.
Cu sediul la Bruxelles, NATO are 31 de membri în urma unor extinderi succesive:
- aprilie 1949: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit și Statele Unite (cei 12 membri fondatori);
- februarie 1952: Grecia și Turcia;
- mai 1955: Germania de Vest (în urma reunificării Germaniei în 1990, întreaga țară a devenit membră);
- mai 1982: Spania;
- martie 1999: Republica Cehă, Ungaria și Polonia;
- martie 2004: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia;
- 1 aprilie 2009: Albania și Croația;
- 5 iunie 2017: Muntenegru;
- 27 martie 2020: Macedonia de Nord;
- 4 aprilie 2023: Finlanda.
Având 22 de țări membre în comun, UE și NATO au conlucrat îndeosebi de aproape din 2003 (odată cu încheierea acordurilor Berlin plus acordând UE, în anumite circumstanțe, acces la mijloacele și capacitățile NATO), consolidând cooperarea în materie de apărare, anterior dezvoltată între NATO și defuncta Uniune a Europei Occidentale.
Exemple recente ale cooperării strânse dintre NATO și UE:
- în domeniul securității maritime, Forța navală a Uniunii Europene în Marea Mediterană, operațiunea IRINI, care a cooperat cu operațiunea Sea Guardian desfășurată de NATO;
- în Orientul Mijlociu, unde UE este angajată în calitate de partener nemilitar și toate cele 27 de state membre sunt implicate ca parteneri, în timp ce NATO a sprijinit Coaliția globală împotriva Daesh.
Angajamentele statelor membre ale UE și cooperarea în temeiul politicii de securitate și apărare comune sunt în concordanță cu angajamentele acestora în cadrul NATO.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) – O Alianță Politico-Militară Globală
Formarea și Scopul NATO Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviată NATO în engleză și OTAN în franceză) este o alianță politico-militară creată la 4 aprilie 1949, prin semnarea Tratatului Atlanticului de Nord la Washington. Această alianță a fost formată pentru a menține pacea și securitatea internațională, inițial în Europa și America de Nord, dar și pentru a apăra suveranitatea și independența statelor membre. La momentul constituirii sale, NATO includea doar 12 state membre: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia și Statele Unite ale Americii.
Alianța a fost creată ca o reacție la tensiunile și amenințările din perioada de după al Doilea Război Mondial, în special în contextul expansiunii influenței Uniunii Sovietice în Europa. NATO avea drept scop să prevină un atac asupra statelor membre prin intermediul unei apărați comune și al cooperării politico-militare între statele membre. Prin articolul 5 al tratatului, se stabilea un mecanism de apărare colectivă, prin care un atac asupra unuia dintre statele membre ar fi fost considerat un atac asupra tuturor.
Extinderea NATO De la momentul creării sale, NATO s-a extins treptat, incluzând în prezent 32 de state membre, din Europa, Asia și America de Nord. Grecia și Turcia au aderat în 1952, urmate de Germania de Vest în 1955, după ce aceasta a fost reintegrată în comunitatea internațională post-război. Unificarea Germaniei din 1990 a extins participarea la NATO și cu teritoriul fostei Republici Democrate Germane (Germania de Est).
Extinderea NATO către fostele țări membre ale Pactului de la Varșovia a marcat o etapă importantă în istoria alianței. Polonia, Ungaria și Cehia au devenit membre NATO în 1999, urmate în 2004 de România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania și Bulgaria. Această extindere a fost percepută ca un semnal al integrării acestor țări în comunitatea occidentală, după decenii de dominație sovietică.
Albania și Croația au aderat la NATO în 2009, Muntenegru în 2017, Macedonia de Nord în 2020, iar Finlanda a devenit membră în 2023. Suedia urmează să finalizeze formalitățile de aderare în 2024.
Articolul 5 și Invocarea sa în Istorie Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord este esența apărării colective NATO. Conform acestuia, un atac asupra unuia dintre statele membre va fi considerat un atac asupra întregii alianțe. Deși acest articol a fost creat inițial ca un răspuns la amenințările Uniunii Sovietice, a fost activat pentru prima dată în 2001, ca răspuns la atacurile teroriste din 11 septembrie asupra Statelor Unite. În urma acestui atac, toate statele membre au oferit sprijin SUA în lupta împotriva terorismului, ceea ce a marcat un moment istoric în aplicarea prevederilor tratatului.
Franța și Islanda în NATO Un caz special în istoria NATO este Franța, care s-a retras din structurile militare integrate ale alianței în 1966, sub conducerea președintelui Charles de Gaulle, dar a rămas membră a organizației. Decizia Franței a fost bazată pe dorința de a avea o mai mare independență în politica de apărare națională. Cu toate acestea, în 2009, Franța a revenit în structurile militare integrate ale NATO, consolidându-și angajamentul față de alianță.
Islanda reprezintă un alt caz particular, fiind singura țară membră NATO care nu are o forță militară proprie. Cu toate acestea, Islanda a fost unul dintre membrii fondatori ai NATO și a contribuit la apărarea colectivă, oferind facilități strategice, cum ar fi baze aeriene și maritime, fără a avea o armată.
Critici și Cheltuieli Militare Statele Unite reprezintă de departe cel mai mare contributor la bugetul de apărare al NATO, având cheltuieli militare considerabil mai mari decât celelalte state membre. Această situație a generat critici în interiorul alianței, mai ales din partea fostului președinte american Donald Trump, care a acuzat statele europene de a nu contribui suficient la propria lor apărare. Trump a subliniat că multe state membre nu îndeplinesc obiectivul stabilit de NATO, conform căruia fiecare stat membru ar trebui să aloce cel puțin 2% din PIB pentru apărare.
Această critică a generat o serie de dezbateri în cadrul alianței, unele state membre, în special din Europa, având tendința de a menține cheltuielile militare la un nivel scăzut. Un studiu realizat de Centrul de Cercetare Pew în 2016 a arătat că, deși majoritatea statelor membre NATO privesc pozitiv alianța, există o rezistență în a majora cheltuielile militare. În SUA și Canada, majoritatea respondenților considerau că țara lor ar trebui să ajute în mod militar alt stat membru NATO dacă acesta ar fi atacat de Rusia, însă în multe țări europene acest nivel de susținere era mult mai scăzut.
Rolul NATO în Lumea Contemporană De-a lungul decadelor, NATO și-a extins nu doar aria geografică de influență, ci și rolurile. Pe lângă apărarea colectivă, alianța s-a implicat în operațiuni de menținere a păcii, gestionarea crizelor internaționale și combaterea terorismului. Operațiunile NATO în Kosovo, Afganistan și Libia sunt exemple clare ale capacității alianței de a acționa la nivel global pentru a asigura securitatea internațională.
În prezent, NATO continuă să fie un pilon central al securității globale, adaptându-se la noile amenințări, inclusiv în domeniul cibernetic și al războaielor hibride, care au devenit tot mai relevante în geopolitica contemporană.
Concluzie Deși alianța NATO a fost inițial creată ca o forță de descurajare împotriva Uniunii Sovietice, aceasta și-a dovedit relevanța și în lumea post-Război Rece, extinzându-se și adaptându-se pentru a face față noilor provocări globale. Fiind cea mai importantă alianță politico-militară din lume, NATO rămâne un actor crucial pentru menținerea păcii și securității în întreaga lume.
„Organizația Tratatului Atlanticului de Nord”
„Ce țări fac parte din NATO?”
„NATO și securitatea internațională”
„Extinderea NATO în Europa de Est”
„Articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord”
„Când a intrat România în NATO?”
„Rolul NATO în combaterea terorismului”
„NATO și parteneriatul cu Uniunea Europeană”
„Cine a fondat NATO?”
„Cum contribuie statele membre la NATO?”
„Sediul NATO la Bruxelles”
„NATO și Franța – o relație specială”
„Securitatea cibernetică și rolul NATO”
