„Reacțiile beneficiarilor sunt emoționante și diferite, unii ne-au spus cu lacrimi în ochi că nu le-a mai deschis nimeni ușa de multă vreme și că apreciază efortul nostru de a le aduce acasă ajutoarele alimentare.
O experiență emoționantă a fost cu o doamnă foarte în vârstă, care nu se putea deplasa, era cu cadru metalic. Am insistat să bat la ușă cred că preț de zece minute. Se mișca cu greutate şi nu auzea bine, când a deschis și ne-a văzut, a izbucnit în lacrimi spunându-ne că e singură și că nu mai avea ce mânca.
Personal am fost marcat de singurătatea oamenilor și de condițiile precare în care trăiesc”, a declarat Mihai Căldăraru.
„De nenumărate ori am avut lacrimi în ochi”
„După o zi în care am bătut la ușa a peste 20 de bunici, am empatizat cu fiecare în parte, le-am simțit teama și neputința, stări pe care le-am luat cu noi acasă. Reacţiile lor sunt sunt diverse. Își arată frustrarea, frica, neputința și revolta.
Majoritatea se tem că vor închide ochii singur în casă și nimeni nu va ști nimic despre ei. În acțiunile de distribuire a pachetelor, bunicii cu greu deschid ușa casei lor fiind cuprinși de teamă. Reușim să trecem de această barieră după ce ne legitimăm și menționam instituția din partea căreia desfășurăm activitatea.
Recunosc faptul că am fost impresionat de o bunică în vârstă de 86 de ani, bolnavă de cancer, a cărei fiică a decedat în urmă cu aproximativ doi ani, tot din cauza acestei boli necruțătoare, iar singura persoană pe care a mai avut-o alături, până în urmă cu şase luni, a fost ginerele ei, care a decedat.
Bunica ne-a mulțumit printre lacrimi că i-am bătut la ușă și i-am oferit un sprijin real care să o ajute să treacă de această perioadă fără să mai părăsească locuința ei care este mai sigură decât orice altceva în aceste momente.
De nenumărate ori am avut lacrimi în ochi și am simțit că această perioadă nu se va sfârși niciodată”, spune Mihai Căldăraru
