Pauza planetară luată din cauza pandemiei de COVID-19 are şi efecte pozitive.
În contextul scăderii producţiei industriale şi a reducerii semnificative a transportului, indicii de poluare au scăzut simţitor. Practic, Terra respiră cum nu a mai făcut-o de multă vreme.
Cantitatea de dioxid de carbon ar putea scădea foarte mult în cursul acestui an, cum nu s-a mai văzut de la finalul celei De-al Doilea Război Mondial, estimează oamenii de ştiinţă, potrivit Agerpres.
Emisiile de carbon la nivel planetar ar putea scădea cu peste 5% – o primă scădere după cea de 1,4% înregistrată după criza financiară din 2008, anunţă prof. Rob Jackson, Preşedintele reţelei Global Carbon Project, care produce estimări anuale cu privire la poluarea cu dioxid de carbon.
„Nu aş fi deloc surprins să constat o scădere de 5% sau chiar mai mult în emisiile de dioxid de carbon din acest an, așa ceva ce nu s-a mai văzut de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Nici măcar prăbuşirea Uniunii Sovietice, nici diferitele crize bancare şi petroliere din ultimii 50 de ani nu au afectat emisiile (de CO2) în modul în care o face această criză ” , a declarat Jackson care este şi profesor la Standord.
Procesul este reversibil
În ultimii ani, climatologii au avertizat constant guvernele lumii că emisiile globale trebuie să înceapă să scadă cel mai târziu din 2020, pentru a limita impactul încălzirii globale.
Experţii însă mai avertizează că în absenţa modificărilor structurale, scăderea emisiilor va avea un impact minor asupra concentraţiilor de dioxid de carbon care s-au acumulat în atmosferă de-a lungul ultimelor decenii.
„Această scădere nu este provocată de schimbări structurale şi, imediat ce restricţiile privind izolarea vor fi înlăturate, mă aştept ca volumul emisiilor să urce din nou până la valorile dinainte de criză„, susţine şi Corinne Le Quéré, climatolog de la Universitatea Angliei de Est.
Avem deja exemplul Chinei unde s-a înregistrat o reducere cu aproximativ 25% a emisiilor poluante în urma închiderii fabricilor şi a restricţionării circulaţiei oamenilor şi bunurilor din cauza epidemiei. Imediat după ridicarea restricţiilor, însă, valorile de poluare din China au revenit la nivelul de dinainte de criză.
Un raport ONU publicat în luna noiembrie ajungea la concluzia că volumul emisiilor ar trebui să scadă, în medie, cu 7,6% pe an pentru atingerea celui mai ambiţios obiectiv al Acordului de la Paris – o creştere a mediei temperaturilor globale care să nu depăşească 1,5 grade Celsius.
Cifrele neutralităţii climatice
Dioxidul de carbon este o parte integrantă a ciclului fundamental al vieţii în natură: acesta este expirat de către oameni şi animale, apoi este utilizat de către plante pentru a le ajuta să crească; plantele, la rândul lor, eliberează oxigen, de care oamenii depind pentru a supravieţui.
Amintim că în conformitate cu acordul de la Paris, UE s-a angajat să obțină neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în anul 2050.
Neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon înseamnă un echilibru între emisii și reducerea dioxidului de carbon din atmosferă prin absorbanți.
Pentru a obține emisii zero nete, toate emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial vor trebui contrabalansate prin sechestrarea dioxidului de carbon.
Absorbantul de CO2 este orice sistem care absoarbe mai mult CO2 decât emite. Principalii absorbanți sunt solul, pădurile și oceanele.
Conform estimărilor, absorbanții naturali elimină între 9,5 și 11 GtCO2 pe an. În 2017, emisiile globale de CO2 au atins 37,1 Gt., conforma datelelor Parlamentului European.
Până în prezent, niciun absorbant artificial nu este capabil să elimine dioxidul de carbon din atmosferă suficient pentru a lupta cu încălzirea globală.
Dioxidul de carbon depozitat în absorbantele naturale precum pădurile este eliberat în atmosferă prin incendiile forestiere, schimbările în utilizarea terenurilor sau exploatarea forestieră.
Acesta este motivul pentru care este esențială reducerea emisiilor de CO2 pentru a ajunge la neutralitatea climatică.
sursa