Mihai Căldăraru șeful Direcției Generale de Asistență socială și Protecția Copilului România, împreună cu doamna Prof. Dr. CHIRIȚĂ RAMONA a organizat Campania Umanitară „Calea Spre Domnul Iisus Hristos„.
Un număr de 30 de persoanele fizice defavorizate au mers la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea pentru a se ruga la Sfântul Parinte Grigore Decapolitul.
Acesta s-a născut într-una din cetățile Decapoliei, care se numește Irinopolis. Tatăl lui se numea Serghie și era robit de patimile trupului, încât pentru mântuirea lui nicidecum nu purta de grijă. Pe maică să o chema Maria și era binecredincioasă, iubitoare de Dumnezeu și de fii, care, fiind rădăcină bună și frumoasă stâlpare, a odrăslit pe acest mare Grigorie.
Ajungând la vârsta de opt ani, Grigorie a fost dat la carte. După ce s-a nevoit vreme destulă și a învățat toate câte i s-au părut că-i sunt de trebuință, alerga totdeauna la biserică cu multă evlavie și toate cuvintele folositoare și mântuitoare de suflet, câte le auzea, le împlinea și cu fapta, ca un cunoscător și înțelept.
Apoi, înălțându-și mintea la cele cerești, a urât cu totul cele pământești, iar de trup nici o grijă nu purta. Și nu mânca nicidecum bucate bune și scumpe, ci simple și puține, cât să împlinească nevoia trupului, deși îl sileau părinții să mănânce și să se veselească împreună cu dânșii. Dar fericitul nicidecum nu voia, ci mai mult se îndeletnicea cu cititul dumnezeieștilor Scripturi, ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, de unde totdeauna adăpându-se, și-a dat rodul la vremea sa, după cum se va arăta mai departe.
Acest Cuvios mergea la dumnezeiasca biserică adeseori și ascultă cu multă luare aminte cântările lui David, prin care își aprindea sufletul către dumnezeiescul dor. De multe ori, depărtându-se în loc liniștit, se ruga lui Dumnezeu ca să-l învrednicească a se face rob adevărat al Lui. Era apoi îndemânatic la multe feluri de lucruri de mâna din care își câștigă hrana vieții, iar cele ce îi prisoseau le dădea săracilor. Părinții lui îl sileau să se îmbrace cu haine scumpe și frumoase, iar el, iubitul și doritul lui Dumnezeu, purta haine proaste, aducându-și aminte de cuvântul Domnului Care zicea că cei ce poartă haine moi, se află în casele împărătești.
Un proiect umanitar dedicat persoanelor defavorizate și cu nevoi speciale În zilele de 15.16 și 17 aprilie, sa desfășurat un pelerinaj la Mănăstirea Bistrița din Vâlcea (Sf. Grigorie).
„Sper ca acestă campanie umanitară să dea naștere la noi rădăcini de bunătate între semeni, iar noi ne continuăm promisiunea de a ajuta, și anunțăm la început de an, a doua campanie umanitară realizată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului România din cadrul Asociației Europene a Drepturilor Omului și Protecției Sociale, împreună cu doamna Prof. Dr. CHIRIȚĂ RAMONA, președintele Asociației Cataleya/Yris, ce a vizat la fel ca și până acum, grupuri sociale vulnerabile Aportul fiecăruia dintre voi ne-a făcut și ne va face mereu mai puternici și mai capabili să ducem mai departe raza de lumină și speranță ce este catalizatorul a tot ceea ce întreprindem!”a declarat Mihai Căldăraru.
„Ca de fiecare dată, atunci când merg în pelerinaj la mănăstirea Arnota, simt că mă întorc la a doua mea casă. Însă de această dată, mai mult ca oricând, am simțit binecuvântarea Sfântului Grigorie Decapolitul, ale cărui sfinte moaște se află la mănăstirea Bistrița și a cărui prăznuire a fost motivul pentru care am mers în acest pelerinaj.
Am simțit o bucurie interioară deplină în aceste zile, trăind clipe de-a dreptul unice, toate grijile lumești dispărând, şi făcând loc liniștii şi păcii sufletești!”, relatează Mihai Căldăraru Creștin ortodox, având calitate de reprezentant al Direcției Generale de Asistență socială și Protecția Copilului România.
De asemenea, doamna Prof. Dr. CHIRIȚĂ RAMONA președintele asociației Cataleya/Yris mărturisește: „Cea mai frumoasă bucurie e cea de după greu și oboseală. Așa s-au simțit și zilele acestea de pelerinaj la Sfântul Grigorie Decapolitul și la mănăstirea Arnota, o ‘acasă’ pe care am început să mi-o însușesc și eu, deși e doar a doua oară când vin aici. Ce-mi va rămâne mereu în suflet și amintire e Liturghia de noapte săvârșită în Peștera Liliecilor, unde a fost mai presus bucuria cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşti decât tot frigul și oboseala.”
Mereuță Petruț Cristian, povestește: „m-am bucurat foarte mult că am reușit să ajungem, cu prilejul sărbătorii Sfântului Grigorie Decapolitul, înapoi în locurile pe care foarte mulți dintre noi le ținem strâns apropiate de inimi. Arnota și Bistrița ni s-au făcut, mai ales în ultimii ani, adevărate oaze de liniștire și așezare a tinereții noastre. Liturghia de hram, Liturghia de noapte de la peștera Sfântului Grigorie și cele două privegheri la care am luat parte au mai pus o cărămidă la zidirea noastră în Hristos și suntem deja nerăbdători„.
