Fondul forestier românesc este un element esențial al patrimoniului natural al țării, reglementat strict prin legislație națională. Este format din păduri și alte terenuri împădurite care sunt gestionate în conformitate cu regimul silvic. Acesta include în principal arborii autohtoni și aclimatizați, care contribuie la conservarea biodiversității, la producția sustenabilă de lemn și la menținerea echilibrului ecologic. Totuși, nu toți copacii care cresc pe teritoriul României fac parte din acest fond. Există specii și categorii de arbori care nu sunt incluse în inventarul silvic național. Acest articol va analiza detaliat ce copaci nu fac parte din fondul forestier românesc, cu exemple concrete și motivele pentru excluderea lor.
1. Paulownia – un arbore exotic pentru biomasă și lemn ușor
Paulownia este unul dintre cei mai cunoscuți arbori care nu fac parte din fondul forestier românesc. Originar din Asia, acest arbore a fost introdus în România pentru creșterea sa rapidă și utilizarea economică. Plantațiile de paulownia sunt create în special pe terenuri private, cu scopul de a produce biomasă și lemn ușor, folosit în industria mobilei și a construcțiilor. Acest arbore nu contribuie la biodiversitatea pădurilor naturale din România, fiind considerat o specie exotică. Datorită scopului industrial al plantațiilor, paulownia nu este reglementată prin regimul silvic și nu face parte din inventarul fondului forestier.
Citește și: Guvernul sprijină românii să își înceapă afaceri în agricultură: 200.000 de euro prin programul „Prima Seră”
2. Mahonul – arbore tropical utilizat în industria lemnului
Mahonul este un arbore tropical, originar din regiunile calde din America Centrală și de Sud. Lemnul de mahon este extrem de valoros, fiind folosit în fabricarea mobilierului de lux și a altor produse de calitate superioară. În România, mahonul nu este cultivat natural și nu contribuie la ecosistemele locale. Este folosit doar în scopuri comerciale sau este prezent în colecții botanice, dar nu este parte a fondului forestier.
3. Eucaliptul – arbore tropical neaclimatizat în România
Eucaliptul este o specie originară din Australia, apreciată pentru creșterea rapidă și pentru lemnul său utilizat în industria hârtiei. În România, eucaliptul este rar plantat și doar în scopuri ornamentale sau experimentale. Clima temperată a României nu favorizează creșterea naturală a acestui arbore, iar din acest motiv, eucaliptul nu este inclus în fondul forestier.
Citește și: Cum se face o livadă de coacăze
4. Bambusul – plantă lemnoasă cu utilizări limitate
Bambusul este o plantă lemnoasă care crește în mod natural în regiunile tropicale și subtropicale. În România, bambusul este cultivat doar pe terenuri private sau în grădini botanice. Nu contribuie la ecosistemele forestiere autohtone și nu este folosit în industria silvică națională. De aceea, bambusul este exclus din fondul forestier românesc.
5. Teak – arbore exotic cu lemn rezistent
Teakul, cunoscut pentru lemnul său rezistent la apă și dăunători, este originar din Asia de Sud-Est. Nu este o specie autohtonă în România și nu se regăsește în pădurile gestionate silvic. Teakul este întâlnit ocazional în colecții botanice sau utilizat în mobilier importat, dar nu face parte din fondul forestier.
Citește și: De ce utilaje este nevoie într-o gospodărie?
6. Ginkgo biloba – arbore ornamental și medicinal
Ginkgo biloba este un arbore originar din China, apreciat pentru frunzele sale cu utilizări medicinale. În România, ginkgo este plantat în parcuri, grădini publice și grădini botanice. Acesta nu este cultivat în scopuri silvice și nu contribuie la ecosistemele forestiere locale, fiind exclus din fondul forestier.
7. Salcâmul japonez – specie ornamentală
Salcâmul japonez (Sophora japonica) este utilizat în România pentru scopuri decorative, fiind plantat frecvent pe marginea drumurilor și în spații publice. Spre deosebire de salcâmul obișnuit (Robinia pseudoacacia), care este inclus în fondul forestier datorită utilizărilor sale economice, salcâmul japonez este considerat o specie ornamentală și nu face parte din pădurile gestionate silvic.
8. Albizia julibrissin – arborele de mătase
Arborele de mătase, cunoscut pentru florile sale spectaculoase, este o specie ornamentală originară din Asia de Sud. Este plantat în parcuri și grădini pentru valoarea sa estetică. Fiind o specie exotică, nu face parte din ecosistemele forestiere românești și nu contribuie la producția de lemn sau la alte scopuri silvice.
9. Sequoia – gigantul pădurilor americane
Sequoia este unul dintre cei mai impunători arbori din lume, originar din America de Nord. În România, sequoia este plantată doar în grădini botanice sau pe terenuri private, în scopuri decorative. Nu contribuie la ecosistemele forestiere autohtone și nu face parte din fondul forestier.
10. Plopii hibrizi – plantații industriale
Plopii hibrizi sunt cultivați pe terenuri private pentru producția de celuloză și alte produse industriale. Deși plopii autohtoni sunt incluși în fondul forestier, plopii hibrizi utilizați exclusiv în scopuri economice nu sunt considerați parte a acestui fond.
11. Chiparosul – specie ornamentală
Chiparosul este o specie mediteraneană plantată frecvent în România în scopuri ornamentale. Este întâlnit în parcuri, cimitire sau pe marginea drumurilor și nu face parte din fondul forestier, deoarece nu contribuie la producția silvică sau la biodiversitatea locală.
12. Tuia – arbust ornamental
Tuia este o specie ornamentală utilizată frecvent în grădini și spații publice pentru garduri vii sau decor. Aceasta nu are nicio legătură cu ecosistemele forestiere și este exclusă din fondul forestier.
Aceste exemple de copaci demonstrează diversitatea speciilor care cresc în România, dar care nu fac parte din fondul forestier reglementat. Spre deosebire de speciile autohtone utilizate pentru producția de lemn, conservarea biodiversității sau protecția solului, aceste specii sunt cultivate în scopuri ornamentale, industriale sau experimentale, fără a contribui direct la ecosistemele forestiere naturale. Indiferent de scopul lor, gestionarea acestor arbori se face în afara regimului silvic, pe terenuri private sau în locații speciale.
