George Simion, liderul partidului AUR, a devenit un personaj controversat în peisajul politic românesc, iar acțiunile sale repetate ridică întrebări serioase despre responsabilitatea sa legală și morală.
De-a lungul timpului, Simion s-a remarcat prin organizarea de proteste care, sub pretextul apărării unor cauze naționale, au degenerat în violențe, distrugeri și haos.
Este momentul ca acest extremist, acuzat de mulți de legături cu interese rusești, să răspundă cu libertatea pentru faptele sale și pentru daunele provocate de cei pe care i-a instigat.
Instigare la violență și distrugere
Simion a demonstrat un tipar clar: îndeamnă mulțimile la proteste, le alimentează furia cu retorici inflamatorii și apoi se spală pe mâini de consecințe.
Protestatarii, pe care el îi mobilizează, au fost văzuți spărgând, incendiind și distrugând proprietăți publice și private. Aceste acte nu sunt simple expresii ale nemulțumirii, ci rezultatul direct al instigării sale.
El vorbește despre „lovitură de stat” pentru a-și justifica acțiunile, dar ironia este că nu face parte din structurile statului – deci nu există nicio lovitură, ci doar o tentativă de destabilizare orchestrată de un agitator politic. Legea ar trebui să fie clară: cine instigă la violență și distrugere trebuie să plătească.
Alianța cu Călin Georgescu – o manevră disperată
După ce a eșuat să obțină un sprijin electoral semnificativ la alegeri, Simion s-a agățat de Călin Georgescu, un alt personaj controversat, pentru a-și revitaliza imaginea. În loc să ridice nivelul dezbaterii politice, Simion l-a tras în jos și pe Georgescu, implicându-l în proteste și acțiuni care promovează agresivitatea și distrugerea.
Această alianță nu este una bazată pe binele României, ci pe dorința lui Simion de a-și menține relevanța, chiar dacă asta înseamnă să sacrifice orice urmă de responsabilitate sau construcție pozitivă. Georgescu, sub influența lui Simion, a fost împins să accepte o agendă care nu servește intereselor țării, ci doar ambițiilor personale ale unui extremist.
Exploatarea „prostimii” și amenințările constante
Simion a găsit o nișă în a manipula oamenii simpli, needucați, pe care îi folosește ca masă de manevră pentru protestele sale. Acești „analfabeți”, cum sunt deseori descriși de critici, sunt transformați în unelte ale intimidării, nu pentru binele țării, ci pentru ca Simion să-și construiască un capital de imagine.
Amenințările sale continue la adresa României – fie că vorbim de intimidarea autorităților, a presei sau a adversarilor politici – arată că scopul său nu este progresul, ci destabilizarea. De ani de zile, acest individ repetă același scenariu: proteste, distrugeri, agresivitate. Și totuși, rezultatele pentru România lipsesc cu desăvârșire.
Cine finanțează haosul lui Simion?
O întrebare crucială rămâne: de unde are Simion banii pentru a mobiliza mii de oameni, pentru a organiza proteste de amploare și pentru a susține această campanie de destabilizare? Fiecare județ, conform unor informații, ar fi fost obligat să trimită sute de participanți la București – cine plătește transportul, logistica, propaganda? Există suspiciuni rezonabile că în spatele lui Simion stau interese străine, posibil rusești, care profită de naivitatea și furia maselor pentru a slăbi România. Un extremist ca el, interzis deja în Republica Moldova pentru acțiuni similare, nu ar putea susține o astfel de activitate fără finanțare consistentă. Cine îl plătește să amenințe și să destabilizeze?
De ce nu este Simion în pușcărie?
Poate cea mai mare enigmă este de ce autoritățile nu l-au tras încă la răspundere pe Simion. Instigarea la violență este o infracțiune clară în Codul Penal român, iar dovezile – fie ele declarații publice, imagini de la proteste sau mărturii – sunt numeroase. Cu toate acestea, Simion continuă să acționeze nestingherit.
Este oare vorba de incompetență, de frică sau de complicitate din partea instituțiilor statului? Într-o societate funcțională, un astfel de personaj ar fi fost de mult timp anchetat și, dacă probele o cer, arestat. Lipsa de acțiune ridică semne de întrebare despre eficiența justiției românești în fața unor amenințări evidente.
George Simion nu este un patriot, ci un extremist care profită de slăbiciunile societății românești pentru a-și urmări propriile interese. Instigarea sa la distrugere și violență, alianța cinică cu Călin Georgescu și amenințările constante la adresa stabilității țării nu pot rămâne nepedepsite.
România merită mai mult decât un agitator care exploatează „prostimea” și care, în loc să construiască, distruge. Este timpul ca Simion să răspundă penal pentru faptele sale – libertatea lui nu poate fi mai presus de lege și de binele unei națiuni pe care pretinde că o apără, dar pe care, în realitate, o subminează.
