Un bărbat din Marea Britanie a câștigat în instanță aproape jumătate de milion de euro după ce compania pentru care muncise timp de 37 de ani l-a concediat prin e-mail, fără nicio audiere, și i-a refuzat plata pentru peste 800 de zile de concediu pe care nu le folosise niciodată. Cazul a ajuns la Tribunalul din Watford, unde judecătorul a stabilit că angajatul a fost tratat profund incorect și a dispus plata integrală a sumelor datorate.
37 de ani de muncă, 827 de zile de concediu nefolosit
Mossadek Ageli, cunoscut colegilor drept Moss, s-a angajat în 1987 la compania Sabtina Limited, o firmă de administrare imobiliară din Londra deținută de statul libian. A început ca director adjunct și a ajuns manager comercial, lucrând din birourile din Londra și Milton Keynes.
Încă din primii ani, Ageli nu și-a putut lua concediu. El și asistenta sa erau singurii angajați cu normă întreagă ai companiei, fără de care activitatea nu putea continua. Directorii i-au refuzat explicit aproximativ 200 de zile de concediu între 1988 și 1996. Dreptul său anual la concediu crescuse între timp de la 30 la 45 de zile, ceea ce făcea ca zilele nefolosite să se acumuleze rapid.
Acordul care a funcționat decenii și a fost ignorat la final
Conștient că situația nu se va schimba, Ageli a căutat o soluție formală. În 1998, a trimis o scrisoare directorului companiei-mamă din Libia, cerând ca zilele de concediu neefectuate să fie compensate financiar. Directorul a acceptat și a semnat documentul.
„Când a devenit aproape o regulă că vacanțele sunt dificil de luat, am cerut ca, atunci când este necesar, să primesc plata în locul concediilor nefolosite. Directorul a fost de acord și a semnat documentul”, a declarat Ageli în fața instanței.
Acordul a funcționat. În 2001 și 2004, Ageli a primit câte 15.000 de lire în locul concediului, dovadă că înțelegerea era în vigoare și recunoscută de companie. S-a convenit totodată că nu este obligatorie încasarea anuală a sumelor, acestea putând fi reportate și achitate ulterior.
Ageli a subliniat în instanță că, deși era singurul semnatar al conturilor companiei timp de peste 20 de ani și ar fi putut aproba singur plăți în propriul beneficiu, nu a făcut niciodată acest lucru. S-a bazat pe cuvântul dat și pe acordul semnat.
„Nu are un sistem de pensii pentru angajați, iar eu și asistenta mea economiseam zilele de concediu pentru momentul în care aveam nevoie sau pentru pensionare. Aș fi putut aproba plăți pentru mine în fiecare an, dar nu am făcut-o. M-am bazat pe faptul că voi primi aceste plăți”, a explicat el.
Schimbarea conducerii și sfârșitul a 37 de ani de loialitate
În mai 2022, consiliul de administrație al companiei a fost schimbat. Noii directori au adoptat o altă atitudine față de Ageli: au cerut documente, au început să îi retragă atribuțiile una câte una, până când bărbatul nu mai avea practic niciun rol în companie, deși era în continuare angajat și prezent la birou.
Lovitura finală a venit în martie 2024, printr-un e-mail. Ageli a fost informat că este concediat pentru abatere gravă. Directorul susținea că discutase anterior cu el despre comportamentul său, fără rezultate. Nu i s-a comunicat natura exactă a acuzațiilor, nu a fost convocat la nicio audiere disciplinară și nu i s-a oferit dreptul la apel.
Ageli a răspuns imediat, contestând decizia: „Sunt șocat de e-mailul primit. Nu cunosc acuzațiile pe care mi le aduceți și observ că nu mi-ați oferit detalii. Nu mi-ați oferit nici dreptul la apel, iar dacă aș fi avut această posibilitate, aș fi contestat concedierea, deoarece nu există nicio justificare pentru această decizie.”
Pe lângă concedierea abuzivă, compania i-a comunicat că nu va primi nici plata pentru cele 827 de zile de concediu acumulate din 1998, în valoare de 392.000 de lire sterline. Decizia de concediere a fost menținută.
Tribunalul: concediere ilegală, plată obligatorie
Ageli a dat compania în judecată la Tribunalul pentru Conflicte de Muncă din Watford. Judecătorul George Alliott a analizat cazul și a concluzionat că angajatul a fost tratat incorect pe toată linia.
„Concedierea a fost în mod clar incorectă din punct de vedere procedural, întrucât nu a fost informat despre acuzații, despre probele împotriva sa, nu i s-a oferit posibilitatea de a se apăra în cadrul unei audieri disciplinare și nu i s-a acordat dreptul la apel”, a decis judecătorul.
Decizia finală a obligat compania să plătească:
– 392.000 de lire pentru cele 827 de zile de concediu neefectuat acumulat din 1998
– 91.490 de lire despăgubiri pentru concediere abuzivă
– 14.070 de lire compensație de bază
Total: aproape 500.000 de lire sterline, echivalentul a aproape jumătate de milion de euro.
O lecție despre drepturi și documente
Cazul lui Ageli este neobișnuit prin amploarea sumelor, dar situația în sine, angajați care nu își iau concediu din cauza presiunii de la locul de muncă, este una extrem de comună. Diferența în cazul său a fost că a avut grijă să formalizeze un acord în scris și să păstreze dovezile pe parcursul deceniilor.
Lecția pentru orice angajat este clară: drepturile nu dispar prin tăcere, dar pot fi mult mai greu de recuperat fără dovezi. Un e-mail, un document semnat sau o înregistrare a înțelegerii cu angajatorul poate face diferența între zero și jumătate de milion de euro.
