Care este tensiunea normală la copiii sub 10 ani: valori pe vârste, măsurare și când mergi la medic

Răspuns pe scurt: la copiii sub 10 ani nu există o singură valoare „normală”, ca la adulți. Tensiunea arterială este mai mică decât la adult și depinde de vârstă, sex și înălțime. Ca reper orientativ, la copiii de 1-3 ani tensiunea sistolică (cea mare) este de obicei între 80 și 112 mmHg, iar cea diastolică (cea mică) între 50 și 80 mmHg. La 4-6 ani valorile uzuale sunt de aproximativ 80-110 mmHg la sistolică și 54-80 mmHg la diastolică, iar la 6-12 ani, în funcție de sursa medicală, sistolica se încadrează între 75-84 și 100-120 mmHg, iar diastolica între 54 și 88 mmHg. Un copil este considerat hipertensiv atunci când tensiunea lui depășește valoarea înregistrată la 95% dintre copiii de aceeași vârstă, înălțime și sex.

Cum diferențele dintre surse sunt mari, iar fiecare copil este diferit, interpretarea corectă a unei valori o face medicul pediatru, folosind tabele de percentile. Mai jos găsești explicațiile pe larg: ce înseamnă valorile, cum se măsoară corect tensiunea la un copil, ce poate influența rezultatul, când este tensiunea prea mare sau prea mică și când trebuie să ajungi la medic.

1. De ce tensiunea copiilor nu se judecă după valorile adulților

La adulți se folosesc praguri fixe: sub 120/80 mmHg este considerată o tensiune normală, iar valorile peste 140/90 mmHg indică hipertensiune. La copii situația este diferită. Tensiunea arterială se schimbă pe măsură ce copilul crește și are o variabilitate individuală considerabilă. Un copil de 2 ani are, în mod normal, valori mai mici decât unul de 9 ani, iar o fetiță mică și un băiat înalt, de aceeași vârstă, nu au aceleași valori de referință.

Din acest motiv, specialiștii compară tensiunea măsurată cu percentilele pentru vârstă, sex și înălțime. Valorile obținute se încadrează astfel:
– sub percentila 90: tensiune normală;
– între percentila 90 și 95: tensiune ridicată, la limită;
– peste percentila 95: hipertensiune arterială.

Pentru copiii cu vârsta între 1 și 12 ani, ghidurile pediatrice americane (AAP, 2017) consideră, în plus, că o valoare de 120/80 mmHg sau mai mare este ridicată, chiar dacă percentila ar indica altceva. De aceea, un copil mic care are constant tensiune de 120/80 mmHg trebuie evaluat de un medic.

2. Valori orientative ale tensiunii arteriale în funcție de vârstă

Sursele medicale din România prezintă intervale orientative pe grupe de vârstă. Ele sunt utile ca reper pentru părinți, dar nu înlocuiesc tabelele de percentile.

Copii de 1-3 ani
– Tensiune sistolică: 80-112 mmHg.
– Tensiune diastolică: 50-80 mmHg.

Copii de 4-6 ani
– Tensiune sistolică: 80-110 mmHg.
– Tensiune diastolică: 54-80 mmHg.

Copii de 6-12 ani
– Tensiune sistolică: între 75 și 100 mmHg, în unele surse, sau între 84 și 120 mmHg, în altele.
– Tensiune diastolică: între 54 și 88 mmHg, în funcție de sursă.

Adolescenți
– Peste 13 ani se folosesc, în general, praguri apropiate de cele ale adulților, cu tensiune normală sub 120/80 mmHg.

De ce sunt intervalele diferite? Pentru că tabelele sunt întocmite pe baza unor populații și metode diferite, iar la copii limitele variază foarte mult în funcție de înălțime. În practică, pentru un copil de 6-9 ani, valorile care se situează în jurul a 90-110 mmHg la sistolică și 55-70 mmHg la diastolică sunt, de regulă, liniștitoare. Aceasta este o regulă orientativă, nu un diagnostic.

3. Ce influențează tensiunea arterială la copii

Valorile măsurate nu depind doar de starea de sănătate. Pot fi modificate de mai mulți factori:
– momentul din zi în care se face măsurătoarea;
– activitatea fizică din minutele de dinainte;
– starea emoțională: frica, plânsul sau agitația cresc tensiunea;
– stresul, inclusiv emoția cabinetului medical (așa-numitul „efect de halat alb”);
– mărimea manșetei aparatului;
– vârsta, înălțimea, greutatea și sexul copilului;
– starea generală de sănătate, febra sau durerea.

Un singur rezultat ridicat nu înseamnă hipertensiune. Pentru un diagnostic, valorile crescute trebuie confirmate la mai multe măsurători, făcute în ocazii diferite.

4. Cum se măsoară corect tensiunea la un copil

O măsurătoare greșită poate duce la concluzii false, atât în sens pozitiv, cât și negativ. Iată regulile de bază:

– Alege manșeta potrivită. Manșeta trebuie să fie adaptată circumferinței brațului: nici prea mică, pentru că atunci valorile ies artificial mari, nici prea mare. Ca regulă generală, partea gonflabilă a manșetei trebuie să acopere cam 40% din circumferința brațului, la mijlocul distanței dintre umăr și cot.
– Lasă copilul să se liniștească. Înainte de măsurare, copilul trebuie să stea așezat, relaxat, circa 5 minute, fără să vorbească sau să se joace.
– Asigură poziția corectă. Copilul stă pe scaun, cu spatele sprijinit, cu picioarele pe podea, necrucișate, iar brațul este sprijinit la nivelul inimii.
– Fă mai multe măsurători. În general se recomandă 3 determinări consecutive, la interval de aproximativ un minut, iar valoarea de referință se stabilește pe baza lor.
– Evită efortul, mâncarea și băuturile excitante cu cel puțin 30 de minute înainte de măsurare.
– Folosește un aparat validat clinic, de preferat cu manșetă pentru brațul copilului. Pentru măsurarea la domiciliu, aparatele electronice de braț sunt mai potrivite decât cele de încheietură.

La copiii foarte mici, măsurarea este mai dificilă, iar medicul poate folosi metode speciale. Dacă aparatul de acasă arată valori anormale, merită repetată măsurătoarea în câteva zile și apoi discutat rezultatul cu pediatrul.

5. Când este tensiunea prea mare la copii

Hipertensiunea arterială la copii se definește prin valori care depășesc percentila 95 pentru vârstă, înălțime și sex, confirmate la mai multe consultații. În funcție de valorile obținute, medicii vorbesc despre mai multe stadii:
– hipertensiune de graniță, cu valori peste limita normală pentru grupa de vârstă;
– hipertensiune ușoară, de obicei fără simptome;
– hipertensiune moderată sau severă, cu valori mult peste normal, care pot da simptome.

Cât de frecventă este?
Un studiu realizat pe 5.000 de copii din București și Ilfov a arătat că 7,4% dintre ei aveau tensiune mare. Medicii avertizează că mulți copii pot fi complet asimptomatici, ceea ce înseamnă că problema trece neobservată dacă tensiunea nu este măsurată.

Cauze și factori de risc
La copiii mici, hipertensiunea este mai des secundară, adică are la bază o altă boală, în special:
– afecțiuni renale (ale rinichilor sau ale căilor urinare);
– boli cardiace sau malformații ale vaselor mari;
– boli hormonale;
– unele medicamente.

La copiii mai mari, apar mai frecvent și factori legați de stilul de viață și de predispoziție:
– excesul de greutate și obezitatea;
– alimentația bogată în sare și în produse procesate;
– sedentarismul;
– tulburările de somn, inclusiv sforăitul și apneea în somn;
– antecedentele de hipertensiune în familie;
– greutatea mică la naștere sau nașterea prematură.

Simptome la care trebuie să fii atent
În multe cazuri nu există semne. Atunci când apar, pot fi:
– dureri de cap frecvente;
– amețeli;
– vedere încețoșată;
– greață sau vărsături;
– oboseală exagerată;
– palpitații;
– epistaxis (sângerări nazale) repetate;
– iritabilitate sau dificultăți de concentrare.

Complicații
Hipertensiunea netratată la copil se poate menține și la vârste înaintate. Dacă nu este tratată din timp, poate crește, la maturitate, riscul de accident vascular cerebral, de atac de cord, de insuficiență cardiacă și de afecțiuni renale.

6. Când este tensiunea prea mică la copii

Tensiunea scăzută (hipotensiunea) la copii nu este, în general, îngrijorătoare, mai ales dacă nu produce simptome. Totuși, se recomandă identificarea cauzei, mai ales dacă apar manifestări. Mulți copii cu tensiune scăzută nu au niciun simptom, dar dacă acestea apar, pot include:
– amețeală;
– leșin;
– confuzie;
– vărsături și greață;
– vedere încețoșată;
– slăbiciune;
– oboseală accentuată.

Printre cauzele posibile se numără deshidratarea (de exemplu în urma vomei, diareei sau febrei), pierderile de sânge, infecțiile severe, unele boli ale inimii sau hormonale, anumite medicamente și reacțiile alergice grave. O tensiune scăzută însoțită de paloare, transpirații reci, respirație rapidă sau stare de confuzie este o urgență.

7. Când trebuie măsurată tensiunea unui copil

Nu este nevoie ca părinții să măsoare zilnic tensiunea copilului sănătos. În general, tensiunea se verifică la controalele periodice la pediatru, de regulă începând cu vârsta de 3 ani. Măsurarea este recomandată mai devreme sau mai des în anumite situații, printre care:
– nașterea prematură sau greutatea mică la naștere;
– boli cardiace, renale sau ale căilor urinare;
– excesul de greutate sau obezitatea;
– istoricul familial de hipertensiune sau de boli cardiovasculare;
– tratamentul cu medicamente care pot crește tensiunea;
– simptome care sugerează o problemă a tensiunii.

8. Ce faci dacă tensiunea copilului pare mare

1. Nu intra în panică. O singură valoare ridicată poate fi cauzată de emoție, efort sau de o manșetă nepotrivită.
2. Repetă măsurarea după ce copilul s-a liniștit, în aceleași condiții corecte, cu aparatul potrivit.
3. Notează valorile, data și ora, precum și simptomele, dacă există.
4. Mergi la pediatru dacă valorile rămân crescute la mai multe măsurători sau dacă apar simptome. Medicul va compara rezultatele cu percentilele pentru vârstă, sex și înălțime și poate recomanda analize, ecografie renală sau cardiacă ori monitorizarea tensiunii pe 24 de ore.
5. Mergi de urgență la spital dacă tensiunea este foarte mare și apar dureri de cap severe, vărsături, confuzie, convulsii, tulburări de vedere sau durere în piept.

9. Cum poți ajuta la menținerea unei tensiuni normale

Pentru majoritatea copiilor, obiceiurile sănătoase sunt cea mai bună prevenție:
– o alimentație echilibrată, cu mai multe legume, fructe și produse integrale, și cu mai puțină sare, mezeluri, snacksuri sărate și băuturi dulci;
– mișcare zilnică, de preferat cel puțin o oră de activitate fizică moderată sau intensă;
– menținerea unei greutăți potrivite vârstei;
– somn suficient și de calitate;
– limitarea timpului petrecut în fața ecranelor;
– controale regulate la pediatru.

În cazul copiilor cu hipertensiune confirmată, medicul stabilește planul de tratament: schimbări ale stilului de viață și, dacă este necesar, medicație. Părinții nu trebuie să administreze niciodată medicamente pentru tensiune fără indicația medicului.