Universitatea Ovidius din Constanța a organizat cea de-a VII-a ediție a Conferinței Internaționale „Rezistența Bisericii sub totalitarismul comunist”. Rugul Aprins, readus în atenția cercetătorilor

Facultatea de Teologie din cadrul Universității Ovidius din Constanța a organizat, în perioada 15–17 noiembrie 2026, cea de-a VII-a ediție a Conferinței Internaționale „Rezistența Bisericii sub totalitarismul comunist”, desfășurată în acest an sub tema „Sub semnul Rugului Aprins: memorie, identitate, modele”. Evenimentul a adus în prim-plan una dintre cele mai importante pagini ale istoriei spirituale românești din perioada comunistă și a oferit un cadru de analiză pentru cercetarea persecuțiilor îndreptate împotriva Bisericii și a celor care au refuzat să renunțe la credință.

Conferința a reunit cercetători și specialiști preocupați de istoria religioasă a României, de documentarea represiunii comuniste și de recuperarea memoriei celor care au trecut prin detenție din motive religioase sau pentru convingerile lor. Prin temele abordate, manifestarea științifică a urmărit să evidențieze atât mecanismele prin care regimul totalitar a încercat să limiteze libertatea religioasă, cât și formele de rezistență spirituală care au continuat să existe în condiții de supraveghere, intimidare și persecuție.

Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Teologie a Universității Ovidius din Constanța, în parteneriat cu Editura Eikon, Departamentul Cultural-Educațional al Arhiepiscopiei Tomisului și Mănăstirea Dervent. Colaborarea dintre mediul universitar, instituțiile culturale și cele bisericești a oferit conferinței o perspectivă interdisciplinară asupra unui subiect care nu poate fi înțeles doar prin prisma istoriei politice. Represiunea comunistă a afectat profund viața religioasă, cultura, educația și libertatea de exprimare, iar experiențele celor persecutați au rămas consemnate în arhive, mărturii, texte literare și documente bisericești.

Rugul Aprins, un reper al rezistenței spirituale în perioada comunistă

Tema centrală a ediției din acest an a fost dedicată mișcării spirituale Rugul Aprins, un reper important pentru înțelegerea relației dintre credință, cultură și libertatea conștiinței în România secolului trecut.

Gruparea Rugul Aprins, asociată în special cu Mănăstirea Antim din București, a reunit intelectuali, teologi, monahi și oameni preocupați de aprofundarea vieții spirituale. Întâlnirile și preocupările acestora au avut în centrul lor rugăciunea, tradiția isihastă, reflecția teologică și dialogul dintre credință și cultură. Într-un context politic în care autoritățile comuniste urmăreau controlul instituțiilor și al manifestărilor religioase, asemenea cercuri de reflecție spirituală au ajuns să fie privite cu suspiciune de aparatul represiv.

Istoria Rugului Aprins este strâns legată de destinul unor personalități care au plătit un preț ridicat pentru convingerile și activitatea lor. Membrii grupului au fost supuși supravegherii, anchetelor și condamnărilor, iar o parte dintre ei au trecut prin sistemul penitenciar comunist. Experiența lor ilustrează modul în care represiunea nu s-a limitat la instituțiile religioase, ci a vizat și relațiile intelectuale, întâlnirile spirituale și transmiterea unor valori considerate incompatibile cu ideologia oficială.

Un loc aparte în această istorie îl ocupă Sandu Tudor, devenit ulterior monahul Daniil de la Rarău. Poet, publicist și om de cultură, acesta a avut un rol important în dezvoltarea preocupărilor spirituale asociate Rugului Aprins. Parcursul său de la activitatea intelectuală la viața monahală și suferința îndurată în detenție reprezintă un subiect de interes pentru cercetarea istorică și teologică.

Prin alegerea acestei teme, organizatorii au urmărit să readucă în atenție nu doar evenimentele istorice și biografiile celor implicați, ci și semnificația lor pentru generațiile actuale. Memoria Rugului Aprins oferă un punct de plecare pentru discuții despre libertatea interioară, responsabilitatea morală și capacitatea omului de a-și păstra convingerile în perioade de constrângere.

Documente de anchetă, preoți dobrogeni întemnițați și literatura detenției

Dezbaterile din cadrul conferinței au abordat mai multe direcții de cercetare, cu accent pe documentele de anchetă întocmite în cazul membrilor grupului Rugul Aprins. Aceste materiale reprezintă surse importante pentru înțelegerea modului în care autoritățile comuniste construiau dosarele de urmărire, interpretau activitățile religioase și formulau acuzații împotriva persoanelor considerate indezirabile.

Analiza documentelor de anchetă permite cercetătorilor să reconstituie mecanismele represiunii și să urmărească felul în care activități precum întâlnirile de reflecție religioasă, discuțiile teologice sau relațiile dintre intelectuali și clerici puteau fi prezentate de organele represive drept manifestări ostile regimului. Totodată, confruntarea documentelor oficiale cu mărturiile și alte surse istorice este esențială pentru o interpretare echilibrată a evenimentelor.

O altă temă importantă a fost situația preoților dobrogeni întemnițați în perioada comunistă. Cercetarea experiențelor clericilor din Dobrogea contribuie la recuperarea unei dimensiuni regionale a represiunii, care merită analizată în contextul mai larg al persecuțiilor îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Române și a comunităților religioase.

Destinele preoților care au trecut prin detenție arată impactul pe care politicile regimului comunist l-au avut asupra vieții bisericești și asupra comunităților locale. Închisoarea, anchetele și presiunile exercitate asupra clericilor au afectat nu doar persoanele vizate direct, ci și familiile, credincioșii și comunitățile în care aceștia își desfășurau activitatea pastorală.

Conferința a inclus și discuții despre literatura detenției, un domeniu important pentru înțelegerea experienței carcerale din perioada comunistă. Textele scrise de foști deținuți politici, memoriile și mărturiile despre anii de închisoare păstrează experiențe individuale care completează informațiile din arhive. Literatura detenției oferă acces la dimensiunea umană a represiunii: suferința, pierderea libertății, izolarea, rezistența morală și încercarea de a păstra demnitatea în condiții extreme.

Aceste mărturii au o valoare care depășește documentarea unor evenimente istorice. Ele contribuie la înțelegerea felului în care oamenii au reușit să-și păstreze identitatea și reperele spirituale în fața unui sistem construit pe control și constrângere.

Imnografia și păstrarea identității religioase

Un alt subiect analizat în cadrul manifestării a vizat rolul imnografiei în conservarea identității religioase. Cântările bisericești, textele liturgice și tradiția imnografică reprezintă forme importante de transmitere a credinței, a memoriei și a valorilor spirituale.

În perioadele de persecuție, practicile religioase au avut și o funcție de păstrare a continuității comunitare. Rugăciunea și cântarea bisericească au oferit credincioșilor repere de stabilitate și au contribuit la menținerea unei identități care nu putea fi redusă la ideologia impusă de stat.

Discuțiile despre imnografie au completat perspectiva istorică și teologică a conferinței, evidențiind importanța culturii religioase în transmiterea experienței spirituale. Prin intermediul textelor liturgice, valorile și învățăturile tradiției creștine au continuat să fie transmise, inclusiv în contexte în care manifestarea publică a credinței era limitată.

O abordare interdisciplinară a represiunii comuniste

Un element important al conferinței l-a reprezentat caracterul interdisciplinar al comunicărilor. Istoria, teologia, literatura și cercetarea arhivistică au fost reunite într-un demers comun de analiză a rezistenței religioase în perioada totalitarismului comunist.

Această abordare este necesară deoarece istoria represiunii nu poate fi reconstituită exclusiv prin documente administrative sau prin cronologii politice. Pentru a înțelege amploarea fenomenului sunt importante atât sursele oficiale, cât și mărturiile personale, textele literare, documentele bisericești și cercetările privind evoluția vieții spirituale.

Prin intermediul comunicărilor științifice și al dezbaterilor, participanții au avut posibilitatea să analizeze diferite aspecte ale aceleiași realități istorice: felul în care regimul comunist a exercitat presiuni asupra Bisericii, experiențele celor întemnițați, rolul intelectualilor și al clericilor în păstrarea tradiției spirituale și importanța recuperării documentelor pentru memoria colectivă.

Programul manifestării, desfășurate în perioada 15–17 noiembrie, a cuprins sesiuni de comunicări științifice, dezbateri și dialoguri pe marginea temelor abordate, precum și o expoziție de carte. Componenta editorială a completat activitatea academică, oferind participanților un context pentru explorarea lucrărilor dedicate istoriei Bisericii, experienței detenției și rezistenței spirituale.

„Rugul Aprins nu este doar un capitol al istoriei spirituale românești”

Importanța actuală a temei a fost subliniată de conf. univ. dr. Carmen Ciornea, unul dintre organizatorii evenimentului. Aceasta a evidențiat faptul că recuperarea biografiilor și a documentelor istorice trebuie însoțită de o reflecție asupra valorilor și modelelor de existență pe care le transmit cei care au rezistat represiunii.

„Dincolo de recuperarea unor biografii și documente, această ediție a readus în discuție actualitatea unor modele de existență întemeiate pe credință, discernământ și fidelitate față de propria conștiință. Rugul Aprins nu este doar un capitol al istoriei spirituale românești. Este și mărturia că libertatea lăuntrică poate supraviețui acolo unde toate formele libertății exterioare au fost suprimate”, a subliniat conf. univ. dr. Carmen Ciornea.

Mesajul evidențiază una dintre ideile centrale ale conferinței: rezistența în fața unui regim totalitar nu s-a manifestat numai prin acțiuni publice sau politice, ci și prin păstrarea convingerilor personale, a credinței și a libertății de conștiință. În condițiile în care libertățile fundamentale erau restrânse, fidelitatea față de propriile valori putea deveni o formă de rezistență în sine.

Recuperarea memoriei, o responsabilitate pentru generațiile actuale

Cea de-a VII-a ediție a Conferinței Internaționale „Rezistența Bisericii sub totalitarismul comunist” a readus în atenția mediului academic și cultural importanța cercetării unei perioade marcate de persecuții, suferință și restrângerea libertăților religioase.

Recuperarea istoriei Rugului Aprins și a destinelor celor care au fost persecutați pentru convingerile lor reprezintă un demers care contribuie la o mai bună înțelegere a trecutului recent. Documentele de arhivă, mărturiile foștilor deținuți, literatura detenției și cercetările teologice oferă perspective complementare asupra unei realități istorice complexe.

Prin organizarea acestei conferințe, Facultatea de Teologie din cadrul Universității Ovidius din Constanța a oferit un cadru de dialog între specialiști și a susținut continuarea cercetărilor privind rezistența religioasă în timpul regimului comunist. Tema aleasă pentru ediția din 2026 a pus accent pe legătura dintre memorie, identitate și modele spirituale, demonstrând că istoria celor care au apărat libertatea conștiinței rămâne relevantă și în prezent.

Dincolo de dimensiunea academică, mesajul manifestării este unul legat de responsabilitatea păstrării memoriei. Înțelegerea experiențelor celor care au trecut prin persecuțiile comuniste ajută la conștientizarea valorii libertății religioase și a dreptului fiecărei persoane de a-și păstra credința și convingerile. Istoria Rugului Aprins rămâne, astfel, nu doar un subiect de cercetare, ci și o mărturie despre puterea credinței și a demnității umane în fața totalitarismului.