Procurorii au reconstituit pas cu pas circuitul banilor spălați prin televiziunea Realitatea și au demonstrat, cu documente, că această schemă ilegală a servit la finanțarea campaniei electorale a lui Călin Georgescu în alegerile prezidențiale din noiembrie 2024. Fostul candidat a fost deja trimis în judecată pentru propagandă legionară pentru fapte comise în direct la Realitatea Plus.
Rechizitoriul procurorilor descrie o televiziune care a trecut prin mai mulți patroni și mai multe firme de administrare, lăsând în urmă un șir de falsuri, contracte antedatate și acțiuni mutate ilegal. Angajați care semnau contracte în a doua zi de Paște. Registre ale acționarilor care dispăreau. Semnături falsificate pe contracte esențiale în timp ce proprietarul de drept se afla în Monaco. Când datoriile deveneau prea mari, televiziunea era transferată pur și simplu pe numele altei firme, resetând contoarele.
Traseul începe cu Sorin Ovidiu Vîntu, patronul Realitatea Media în 2011, care tocmai fusese arestat și urma să fie condamnat. Ca să-și ascundă legătura cu televiziunea, Vîntu a construit o înțelegere cu Emilian Schwartzenberg, cunoscut public ca Elan, prin care acesta urma să se comporte ca beneficiar real al societății, ținând adevăratul proprietar la adăpost de ochii publicului.
Elan Schwartzenberg nu era un om oarecare în acea perioadă. Făcea parte dintr-o tripletă de putere alături de Codruț Marta și Sorin Blejnar, cei care controlau Fiscul și optimizau afacerile marilor jucători din economia neagră a României. Elan a preluat activele, contractele și puterea dată de televiziunea lui Vîntu, inclusiv prin un contract de cesiune care, potrivit procurorilor, nu putea fi semnat în data indicată, 16 aprilie 2012, deoarece era a doua zi de Paște. Audiat în dosar, Marius Manolache a recunoscut că nu a semnat contractul în acea zi, ci ulterior, antedatând documentul.
În iunie 2012, Vîntu a fost condamnat definitiv la închisoare. Elan Schwartzenberg era acum liber să facă mutarea finală: predarea televiziunii către Maricel Păcuraru. Piesele cheie ale operațiunii au fost registrul acționarilor Realitatea Media, care a dispărut imediat după o hotărâre judecătorească din Cipru și a fost găsit ulterior la Păcuraru, și înlocuirea administratorului special cu o persoană care i-a dat lui Păcuraru acces la documentele societății.
La scurt timp după aceste mișcări, în iulie 2012, Elan Schwartzenberg a părăsit România. Legat de dispariția lui Codruț Marta, partenerul său de afaceri și de vânătoare, ultimul văzut în viață la vila lui Elan din Izvorani, Schwartzenberg nu a mai revenit în țară. Procurorii notează ironia situației: adunările generale ale acționarilor Realitatea Media continuau să se țină la vila sa din Izvorani, o proprietate păzită permanent la care nu putea intra nimeni fără aprobarea sa. Ca urmare, concluzionează anchetatorii, aceste adunări nu aveau cum să aibă loc fără știrea lui.
Chiar și absent fizic din România, semnătura lui Schwartzenberg a continuat să apară pe contracte. Procurorii au constatat că în timp ce Elan se afla la Monaco, cineva semna în locul său contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni în România. Câțiva ani mai târziu, Schwartzenberg a fost localizat în Israel, al cărui cetățean este.
Acuzațiile formulate în rechizitoriu sunt severe. Elan Schwartzenberg este inculpat pentru spălare de bani, trafic de influență, instigare la bancrută frauduloasă, tentativă la înșelăciune, complicitate la abuz în serviciu și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Maricel Păcuraru răspunde pentru participație la abuz în serviciu și uz de fals.
Concluzia procurorilor este că televiziunea Realitatea a funcționat ani întregi ca instrument de șantaj pentru anumiți politicieni și ca rampă de lansare plătită cu bani negri pentru alții. Călin Georgescu este, potrivit anchetei, cel mai recent și cel mai vizibil beneficiar al acestui circuit: campania sa electorală a fost finanțată din aceiași bani spălați prin firme și televiziuni ale căror acte erau falsificate și a doua zi de Paște.
