Pandemia de COVID-19 a fost una dintre cele mai mari provocări pentru sistemul de sănătate din România. Spitalele din întreaga țară au fost supuse unei presiuni extreme, iar lipsurile sistemice acumulate de-a lungul deceniilor au devenit mai vizibile ca niciodată. Începând cu primul caz confirmat în România, la sfârșitul lunii februarie 2020, și până la sfârșitul pandemiei, spitalele au fost nevoite să își adapteze rapid infrastructura, să gestioneze deficitul de personal și să facă față unui număr fără precedent de pacienți critici.
Pandemia a evidențiat punctele slabe ale sistemului spitalicesc românesc, cum ar fi lipsa de paturi ATI, deficitul de echipamente medicale esențiale și o finanțare insuficientă. De asemenea, a schimbat fundamental modul în care sunt organizate și gestionate spitalele, punând în prim-plan nevoia de modernizare și digitalizare a sectorului sanitar.
Citește și: Îmbunătățește Sănătatea Articulațiilor cu 21Collagen
Presiunea asupra spitalelor și lipsa infrastructurii adecvate
În perioada de vârf a pandemiei, spitalele din România au fost copleșite de numărul mare de pacienți care necesitau îngrijiri medicale urgente. Secțiile de terapie intensivă (ATI) au fost cele mai afectate, multe dintre ele funcționând la capacitate maximă timp de luni de zile. În orașele mari precum București, Cluj, Timișoara și Iași, unitățile medicale nu au mai făcut față numărului mare de cazuri, iar spitalele au fost nevoite să își extindă capacitatea de internare prin instalarea unor secții modulare sau prin transformarea unor spitale non-COVID în unități dedicate pacienților infectați.
Una dintre cele mai mari probleme întâmpinate a fost lipsa paturilor de terapie intensivă și a ventilatoarelor mecanice. În 2020, România avea aproximativ 1.400 de paturi ATI dotate corespunzător, mult sub necesarul impus de criza sanitară. Guvernul a încercat să mărească rapid numărul acestora, însă problemele birocratice, lipsa personalului specializat și infrastructura învechită a multor spitale au îngreunat procesul.
Citește și: Viitorul spitalelor din România: Proiecte de dezvoltare și modernizare
Spitalele s-au confruntat și cu un deficit sever de echipamente de protecție pentru personalul medical. La începutul pandemiei, medicii și asistenții lucrau în condiții de risc ridicat, din cauza lipsei măștilor, halatelor și mănușilor de protecție. Mulți dintre ei s-au infectat, iar unele spitale au devenit adevărate focare de transmitere a virusului.
Reorganizarea sistemului medical și spitale COVID vs. non-COVID
Pentru a gestiona criza sanitară, autoritățile au decis transformarea unor spitale în unități exclusiv COVID-19. Astfel, pacienții infectați erau tratați doar în anumite spitale desemnate, în timp ce restul unităților continuau să primească pacienți cu alte afecțiuni. Această măsură a avut efecte mixte: pe de o parte, a permis o gestionare mai eficientă a pacienților COVID-19, dar pe de altă parte, a afectat grav accesul pacienților cronici la tratamentele necesare.
Citește și: Spitale și turism medical: România ca destinație pentru tratamente
Pacienții cu boli cronice au fost printre cei mai afectați de reorganizarea sistemului medical. Multe intervenții chirurgicale și tratamente oncologice au fost amânate, ceea ce a dus la agravarea unor afecțiuni și chiar la creșterea mortalității în rândul bolnavilor cronici.
În plus, spitalele desemnate COVID s-au confruntat cu o presiune imensă din cauza fluxului mare de pacienți. Medicii din aceste unități au fost nevoiți să lucreze în ture extenuante, cu resurse limitate, iar multe spitale au raportat o uzură fizică și psihologică severă a personalului medical.
Problemele de personal și burnout-ul medicilor
Pandemia a agravat criza de personal medical din România. Deși deficitul de medici și asistenți medicali era o problemă existentă și înainte de 2020, pandemia a accentuat lipsurile, mai ales în secțiile ATI și de boli infecțioase. Mulți medici și asistenți s-au îmbolnăvit, iar unii au ales să părăsească sistemul sanitar din cauza epuizării și a condițiilor dificile de muncă.
Burnout-ul a devenit o realitate pentru personalul medical, care a fost supus unor presiuni extreme timp de peste doi ani. Lipsa pauzelor, turele lungi și expunerea constantă la pacienți critici au dus la un nivel ridicat de epuizare profesională. Din păcate, sistemul nu a fost pregătit să ofere sprijin psihologic adecvat cadrelor medicale, ceea ce a dus la o creștere a demisiilor și a migrației medicilor către alte țări.
Finanțarea spitalelor în timpul pandemiei
Guvernul României a alocat fonduri suplimentare pentru gestionarea pandemiei, însă acestea nu au fost întotdeauna distribuite eficient. Spitalele au primit echipamente și fonduri pentru modernizare, dar procesul de achiziție a fost adesea afectat de birocrație și de lipsa unei coordonări eficiente între instituțiile statului.
În plus, multe dintre fondurile europene destinate îmbunătățirii infrastructurii medicale au fost utilizate cu întârziere. Deși România a primit sprijin financiar de la Uniunea Europeană pentru gestionarea crizei sanitare, o mare parte din aceste fonduri au fost accesate târziu, ceea ce a întârziat modernizarea spitalelor și dotarea lor corespunzătoare.
Lecțiile pandemiei și viitorul sistemului spitalicesc
Pandemia de COVID-19 a scos la lumină numeroase probleme ale sistemului spitalicesc românesc, dar a generat și câteva schimbări pozitive. Printre lecțiile învățate se numără:
Nevoia urgentă de modernizare a spitalelor – Multe spitale funcționează în clădiri vechi, cu infrastructură depășită. Pandemia a demonstrat necesitatea unor investiții majore în unități sanitare moderne, dotate cu echipamente de ultimă generație.
Creșterea capacității secțiilor ATI – În timpul pandemiei, România a fost nevoită să își extindă rapid capacitatea de terapie intensivă. Pe viitor, este esențial ca spitalele să fie dotate permanent cu un număr mai mare de paturi ATI și ventilatoare.
Digitalizarea sistemului medical – Telemedicina și dosarul electronic al pacientului au devenit mai importante ca niciodată. Pandemia a accelerat procesul de digitalizare, iar spitalele trebuie să continue acest trend pentru a îmbunătăți accesul la servicii medicale.
Sprijin pentru personalul medical – Pandemia a demonstrat că medicii și asistenții sunt resurse critice. Pe viitor, trebuie implementate politici care să asigure salarii competitive, condiții mai bune de muncă și suport psihologic pentru personalul medical.
Pandemia de COVID-19 a fost un test dur pentru sistemul spitalicesc din România. A evidențiat punctele slabe, dar a creat și oportunități pentru îmbunătățirea sistemului. Investițiile în infrastructură, digitalizare și resurse umane sunt esențiale pentru a pregăti spitalele românești pentru viitoarele crize sanitare. Fără o reformă profundă, sistemul medical va rămâne vulnerabil și incapabil să facă față unor noi provocări.
