Regulă fiscală nouă lovește firmele din grupuri multinaționale: deductibilitate limitată

Statul român a schimbat regulile jocului pentru o parte importantă a mediului de afaceri, introducând o modificare fiscală care afectează direct companiile din România ce fac parte din grupuri multinaționale. Deși măsura este formulată tehnic în Codul fiscal, impactul ei este ușor de înțeles: anumite plăți către firmele-mamă sau către companii „surori” din afara țării nu mai pot fi folosite integral pentru a reduce impozitul pe profit, începând cu anul 2026.

Limitarea deductibilității pentru plățile către firme afiliate din străinătate

Noua regulă a fost introdusă prin Legea nr. 239/2025, adoptată de Parlament în decembrie 2025 și publicată în Monitorul Oficial în aceeași lună, ca parte a Pachetului II fiscal-bugetar. Modificarea vizează în mod explicit companiile care fac parte din grupuri multinaționale și care efectuează plăți către entități afiliate din afara României, fie că este vorba despre firma-mamă, fie despre alte societăți din același grup.

Este important de subliniat că această regulă nu se aplică firmelor românești care fac parte din grupuri cu sediul și conducerea efectivă în România. De asemenea, nu sunt vizate companiile care nu se află într-o relație de afiliere cu entități din străinătate. Practic, legea țintește structurile multinaționale care operează în România, dar direcționează o parte semnificativă din cheltuieli către alte jurisdicții.

Modificarea se referă strict la tratamentul fiscal al unor cheltuieli și nu la legalitatea lor. Statul nu interzice plățile respective și nu le califică drept ilegale, însă limitează posibilitatea ca ele să fie folosite fără restricții pentru diminuarea profitului impozabil. În esență, autoritățile fiscale spun că, dincolo de un anumit prag, aceste cheltuieli nu mai sunt recunoscute fiscal.

Contextul care a stat la baza acestei decizii este unul cunoscut de ANAF de mai mulți ani. În practică, numeroase firme din România își reduceau substanțial profitul raportat prin facturi primite de la entități afiliate din străinătate. Aceste facturi erau încadrate ca servicii de management, consultanță sau licențe pentru drepturi de proprietate intelectuală. Deși serviciile puteau fi reale, efectul fiscal era clar: profit mai mic în România și, implicit, un impozit pe profit mai redus.

Noua regulă încearcă să limiteze acest mecanism fără a-l interzice complet. Statul acceptă că astfel de servicii pot exista, dar impune un plafon strict până la care cheltuielile respective pot reduce baza de impozitare.

Aplicarea noilor prevederi începe de la 1 ianuarie 2026, însă anul de referință folosit pentru calcul este anul 2024. Motivul este unul tehnic: situațiile financiare pentru anul 2025 nu sunt încă definitive la momentul intrării în vigoare a legii. Astfel, firmele vor trebui să se raporteze la structura cheltuielilor din 2024 pentru a determina plafonul aplicabil.

Regula se aplică doar companiilor plătitoare de impozit pe profit care au o cifră de afaceri mai mică de 50 de milioane de euro. Echivalentul în euro se calculează la cursul de schimb valabil la închiderea exercițiului financiar în care sunt înregistrate veniturile. Companiile cu cifre de afaceri mai mari sau cele care nu sunt plătitoare de impozit pe profit nu intră sub incidența acestei prevederi.

Un alt criteriu esențial este relația de afiliere. Cheltuielile vizate trebuie să fie plătite către entități afiliate care nu sunt rezidente fiscal în România și care nu au locul conducerii efective în România. Dacă una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, limita de deductibilitate nu se aplică.

Legea se referă strict la trei tipuri de cheltuieli: cheltuieli pentru drepturi de proprietate intelectuală, cheltuieli pentru servicii de management și cheltuieli pentru servicii de consultanță. Alte tipuri de cheltuieli, chiar dacă sunt plătite către firme afiliate din străinătate, nu sunt afectate de această modificare. Din punct de vedere contabil, aceste cheltuieli pot fi în continuare înregistrate normal, însă problema apare la calculul impozitului pe profit.

Elementul central al noii reguli este introducerea unui prag clar de deductibilitate, stabilit la 1% din totalul cheltuielilor firmei. Concret, doar cheltuielile aferente celor trei categorii menționate, în limita acestui procent, mai sunt recunoscute fiscal. Tot ce depășește pragul este considerat nedeductibil și tratat, din punct de vedere fiscal, ca profit.

Textul legal precizează explicit că firmele pot deduce cheltuielile respective doar „în limita de 1% din totalul cheltuielilor înregistrate conform reglementărilor contabile în anul fiscal de calcul”. Această formulare lasă puțin loc de interpretare și impune un plafon foarte redus comparativ cu practicile anterioare din multe grupuri multinaționale.

Pentru a înțelege mai clar efectul, este suficient un exemplu simplu. O firmă care are cheltuieli totale anuale de 100.000 de lei și plătește 5.000 de lei pentru servicii de consultanță către o firmă afiliată din străinătate se confruntă cu următoarea situație: pragul de 1% înseamnă 1.000 de lei. Doar această sumă este deductibilă fiscal. Restul de 4.000 de lei nu mai reduce profitul impozabil și este tratat ca profit, ceea ce înseamnă impozit suplimentar de plătit.

Legea prevede și câteva excepții importante. Nu intră sub incidența limitei de 1% cheltuielile efectuate pentru obținerea drepturilor de proprietate intelectuală înregistrate în România, cum ar fi mărci, modele industriale sau drepturi de autor. De asemenea, nu sunt afectate cheltuielile care sunt capitalizate, adică transformate în active și incluse în valoarea imobilizărilor corporale sau necorporale ale companiei. În aceste cazuri, tratamentul fiscal rămâne cel aplicabil activelor, nu al cheltuielilor curente.

Pentru firmele afectate, această modificare înseamnă o reevaluare serioasă a modului în care își structurează relațiile intragrup. Multe companii vor constata că nivelul actual al plăților pentru servicii de management sau consultanță depășește cu mult pragul de 1%, ceea ce va duce automat la un impozit pe profit mai mare în România.

Există totuși o soluție legală pentru a evita aplicarea acestei limite, însă nu este una simplă. Este vorba despre acordul de preț în avans, cunoscut sub denumirea de APA. Prin acest mecanism, compania solicită Agenției Naționale de Administrare Fiscală să confirme, înainte de efectuarea tranzacțiilor, că prețurile și condițiile aplicate în relația cu entitățile afiliate respectă principiul valorii de piață.

Dacă un astfel de acord este aprobat și este în vigoare, cheltuielile respective nu mai sunt supuse plafonului de 1%. Practic, statul recunoaște dinainte că nivelul plăților este justificat economic și fiscal. Totuși, procedura pentru obținerea unui APA este complexă, costisitoare și poate dura mult timp. În plus, există riscul ca cererea să fie respinsă, iar în acest caz impozitul pe profit să fie recalculat, cu dobânzi și penalități aferente.

Noua regulă marchează o schimbare de abordare a statului român față de optimizările fiscale realizate prin structuri intragrup. Deși nu blochează complet aceste practici, ea reduce semnificativ beneficiul fiscal și obligă companiile să fie mult mai atente la modul în care își documentează și justifică serviciile primite din afara țării.

Pentru mediul de afaceri, anul 2026 va fi primul test real al acestei modificări, iar efectele vor deveni vizibile în momentul calculării impozitului pe profit. Firmele vizate vor trebui să-și ajusteze strategiile financiare, să analizeze oportunitatea solicitării unui acord de preț în avans sau să accepte o sarcină fiscală mai mare în România.