România se confruntă de ani de zile cu probleme serioase în sistemul sanitar, iar una dintre cele mai mari provocări este lipsa unor spitale regionale moderne, bine echipate și capabile să ofere servicii medicale de înaltă calitate. Într-o țară în care multe unități medicale sunt învechite, prost finanțate și suprasolicitate, spitalele regionale reprezintă o necesitate stringentă pentru îmbunătățirea accesului la servicii medicale performante. Deși autoritățile discută despre construirea unor astfel de unități de mai bine de un deceniu, progresele au fost extrem de lente, iar pacienții sunt nevoiți să se bazeze în continuare pe spitale județene care nu dispun de infrastructura necesară pentru a trata cazurile complexe.
În prezent, România nu dispune de spitale regionale propriu-zise, ci doar de câteva unități județene mai bine dotate în centrele universitare mari. În teorie, spitalele regionale ar trebui să fie unități de referință, care să asigure servicii medicale de înaltă performanță, să preia cazurile grave din județele învecinate și să reducă presiunea de pe spitalele din București și alte orașe mari. În 2014, autoritățile au lansat primele planuri pentru construirea a trei spitale regionale în Cluj-Napoca, Iași și Craiova, cu finanțare europeană. Aceste unități ar fi trebuit să fie gata în 2020, dar din cauza birocrației, lipsei de fonduri și a schimbărilor politice, proiectele au fost amânate în repetate rânduri.
Citește și: Îmbunătățește Sănătatea Articulațiilor cu 21Collagen
Un spital regional ar trebui să fie un centru medical cu toate specialitățile, să aibă secții de terapie intensivă, bloc operator modern, unități pentru tratarea pacienților cu boli grave și acces la echipamente medicale de ultimă generație. De asemenea, ar trebui să fie un loc în care să se desfășoare activități de cercetare și formare a viitorilor medici, ceea ce ar ajuta la creșterea calității serviciilor medicale pe termen lung. Însă, în absența unor astfel de spitale, pacienții din multe județe sunt nevoiți să călătorească sute de kilometri pentru a beneficia de tratamente de specialitate. De exemplu, un pacient cu o afecțiune oncologică dintr-un județ fără spital performant este nevoit să meargă la Cluj, București sau Timișoara pentru investigații și tratament, ceea ce înseamnă costuri suplimentare și timpi mari de așteptare.
Una dintre principalele probleme care au împiedicat dezvoltarea spitalelor regionale este lipsa unei finanțări clare și sustenabile. Deși Uniunea Europeană a oferit fonduri pentru realizarea acestora, procesul de implementare a fost îngreunat de birocrație și de lipsa unui cadru legal coerent. Costurile estimate pentru fiecare spital regional sunt de peste 500 de milioane de euro, însă România a avut dificultăți în asigurarea cofinanțării necesare și în gestionarea procedurilor de licitație. În plus, există și problema resurselor umane. Chiar dacă spitalele regionale vor fi construite, va fi nevoie de medici și asistenți medicali bine pregătiți pentru a asigura servicii de calitate. În prezent, România se confruntă cu o criză acută de personal medical, iar exodul cadrelor sanitare spre țările occidentale continuă să fie o realitate.
Citește și: Viitorul spitalelor din România: Proiecte de dezvoltare și modernizare
Un alt obstacol major în calea dezvoltării spitalelor regionale este lipsa unei viziuni clare asupra modului în care acestea vor funcționa și se vor integra în sistemul medical existent. În prezent, spitalele județene sunt copleșite de numărul mare de pacienți, iar multe cazuri sunt transferate către unități din București sau din centrele universitare mari. Spitalele regionale ar trebui să preia o parte din aceste cazuri și să ofere tratamente de specialitate, dar pentru ca acest lucru să fie posibil, este necesară o reorganizare a întregului sistem sanitar. De asemenea, trebuie stabilite clar criteriile de admitere și colaborarea cu spitalele mai mici, astfel încât pacienții să poată beneficia de servicii medicale de calitate fără a fi nevoiți să se deplaseze pe distanțe mari.
Deși planurile pentru spitalele regionale din Cluj, Iași și Craiova au fost cele mai avansate, s-a discutat și despre necesitatea unor astfel de unități în alte regiuni ale țării. În zona de sud, pacienții din județe precum Teleorman, Giurgiu sau Călărași nu au acces la un spital de înaltă performanță, iar în cazul unor afecțiuni grave trebuie să vină la București, unde unitățile sanitare sunt deja supraaglomerate. De asemenea, în vestul țării, pacienții din județe precum Arad sau Hunedoara trebuie să se deplaseze la Timișoara, unde spitalele sunt suprasolicitate.
Citește și: Spitale și turism medical: România ca destinație pentru tratamente
O altă problemă majoră este legată de infrastructura rutieră. Multe județe nu sunt bine conectate prin drumuri rapide, ceea ce îngreunează transportul pacienților către centrele medicale de referință. Un spital regional modern trebuie să fie accesibil rapid, iar acest lucru implică investiții și în drumuri, transport aerian pentru urgențe și servicii eficiente de ambulanță. Din păcate, în multe cazuri, pacienții din zonele rurale nu reușesc să ajungă la timp la spitale din cauza lipsei unor drumuri rapide sau a numărului insuficient de ambulanțe.
În concluzie, spitalele regionale sunt absolut necesare pentru modernizarea sistemului sanitar din România, dar până în prezent, progresele au fost extrem de lente. Lipsa de finanțare, birocrația, problemele legate de resursa umană și lipsa unei viziuni clare asupra modului în care aceste unități vor funcționa au făcut ca proiectele să fie amânate ani la rând. Dacă România dorește să ofere servicii medicale moderne și accesibile tuturor cetățenilor, trebuie să accelereze implementarea spitalelor regionale și să le integreze eficient în sistemul medical existent. Altfel, pacienții vor continua să sufere din cauza lipsei accesului la tratamente de calitate, iar spitalele mari din București și din marile centre universitare vor rămâne supraaglomerate.
