Acordul SUA-Iran prelungește armistițiul cu 60 de zile, redesenând harta Orientului Mijlociu

Un nou acord provizoriu între Statele Unite și Iran, semnat de președinții Donald Trump și Masoud Pezeshkian, pune capăt unui conflict de trei luni și prelungește armistițiul existent cu 60 de zile. Acest memorandum de înțelegere, oficializat la Versailles în marja summitului G7, este considerat de susținători drept „acordul secolului”, dar ridică îngrijorări semnificative în rândul adversarilor Teheranului din Orientul Mijlociu, inclusiv Israelul, statele din Golf și facțiunile din Liban, relateaza digi24.ro.

Acordul, structurat în 14 puncte, vizează stabilizarea regiunii și permite desfășurarea negocierilor pentru o soluție permanentă, abordând totodată chestiuni sensibile precum programul nuclear iranian. Comentatorii libanezi, precum Sarkis Naoum, subliniază anvergura înțelegerii, considerând că probabilitatea succesului depășește riscul eșecului, în contextul în care Iranul nu mai poate suporta sancțiuni economice suplimentare, iar SUA nu au motive să declanșeze un nou război.

Cu toate acestea, analiștii israelieni, precum Danny Citrinowicz, cataloghează acordul drept o „catastrofă” strategică. Acesta consideră că, în loc să slăbească Republica Islamică, așa cum a fost intenționat inițial de o campanie comună SUA-Israel, acordul ar consolida legitimitatea și influența Iranului. Israelul se confruntă cu neîndeplinirea cerințelor sale esențiale, precum restricții asupra programului de rachete sau o cale clară către dezafectarea instalațiilor nucleare.

Consecințele acordului se extind și asupra Libanului, unde echilibrul de putere pare să se încline în favoarea mișcării Hezbollah, susținută de Teheran. Deși acordul impune respectarea armistițiului, președintele libanez Joseph Aoun a subliniat că Iranul nu poate negocia în numele Libanului. Cu toate acestea, surse apropiate de Hezbollah sugerează că dialogul SUA-Iran ar putea consolida poziția Libanului pe scena internațională.

Statele din Golful Persic sunt de asemenea profund îngrijorate, considerându-se principalii perdanți ai acestui conflict. Acordul subminează încrederea în alianțele de securitate cu SUA și consolidează poziția Iranului ca forță regională durabilă, accelerând o tranziție de la confruntare la conciliere în regiune.

Experții în probleme iraniene, precum Alex Vatanka, văd acordul ca pe o soluție mai puțin negativă, având în vedere eșecul presiunilor militare anterioare. El avertizează însă că adevărata provocare constă în implementarea acordului, negocierile nucleare și reacțiile regionale, considerând acest pas „doar începutul”. Israelul rămâne un factor imprevizibil, cu riscuri persistente, în special în Liban, în timp ce Iranul pare să fi obținut rezultatul cel mai avantajos, consolidându-și poziția și sprijinul pentru aliații săi.