Răspunsul direct: PORCUL. De trei decenii încoace, porcul este animalul cel mai consumat de români, reprezentând constant peste 50% din tot consumul de carne al țării. Situația se complică însă din 2018 încoace, când pesta porcină africană a distrus efectivele autohtone de porci, iar puiul a preluat, la nivel de producție internă (nu de consum), locul întâi. Mai jos sunt cifrele exacte, an cu an și specie cu specie, plus explicațiile din spatele lor.
EVOLUȚIA CONSUMULUI TOTAL DE CARNE, 1990-2025
– 1990: consum de 57 kg de carne/persoană/an, imediat după căderea comunismului
– 1990-1992: scădere accentuată, cauzată de recesiunea economică a tranziției de la economia centralizată la piața liberă
– 1992-2000: stagnare, pe fondul instabilității economice a anilor ’90
– 2000-2008: creștere constantă, odată cu revenirea economică și cu apariția marilor lanțuri de retail, care au făcut carnea mai accesibilă
– 2008-2010: nouă scădere, provocată de criza financiară globală și de tăierile de salarii din sectorul bugetar din România
– 2010: consum de aproximativ 60 kg/persoană/an
– 2013: 54,4 kg/persoană/an — unul dintre cele mai joase niveluri din ultimele două decenii
– 2015: reducerea TVA la alimente de la 24% la 9% relansează consumul
– 2018: 77 kg/persoană/an — MAXIMUL absolut al ultimilor 30 de ani, potrivit INS
– 2019 și în continuare: tendință de scădere, cauzată direct de pesta porcină africană și de scumpirea în lanț a cărnii de porc
Pe scurt: consumul de carne al românilor a fost dictat, în ultimii 30 de ani, mai puțin de gusturi și mai mult de puterea de cumpărare — crește când cresc salariile și scade TVA, scade în crize economice și în epidemii animale.
PORCUL — liderul de necontestat la CONSUM, în fiecare an din ultimele trei decenii
Cifre de consum, an de referință:
– 2010: ~33 kg/persoană/an
– 2018: 38,3 kg/persoană/an (aproape 50% din tot consumul de carne al acelui an)
– 2019: 38 kg/persoană/an
– 2020: 37 kg/persoană/an
– Medie 2010-2020: 37,3 kg/persoană/an, cu o creștere de 12% față de 2010
– 2025 (estimare AFR): ~37,5 kg/persoană/an
Producția internă însă s-a prăbușit din 2018, odată cu apariția pestei porcine africane (PPA) în România. Rezultat: producția autohtonă acoperă în prezent doar 20-25% din consumul intern de porc. Diferența de 75-80% vine din import, cu principalii furnizori Spania, Germania, Ungaria și Polonia. Cu alte cuvinte: românii mănâncă la fel de mult porc ca înainte, dar porcul din farfurie e tot mai des din altă țară, nu de la ferma din colțul satului.
Producția internă în cifre: 365.575 tone carcasă în 2025, cu peste 36.000 tone mai mult decât în 2024 — un semn că sectorul începe să-și revină ușor după colapsul provocat de PPA, fără să se apropie însă de nivelurile dinaintea epidemiei.
PUIUL — locul 2 la consum, dar locul 1 la PRODUCȚIE internă
Cifre de consum:
– 2017: 25 kg/persoană/an
– 2023: 28,2 kg/persoană/an
– Creștere susținută de aproape 3% pe an, constant, din 2015 încoace
Cifre de producție, unde puiul a depășit efectiv porcul:
– 51% din toată carnea produsă în România este, în prezent, carne de pasăre — mai mult decât porcul
– Producție 2024: 576.325 tone
– Producție 2025: 611.309 tone (creștere de aproape 35.000 tone într-un singur an)
– Numărul de păsări sacrificate: de la 330.552 mii capete (2024) la 366.618 mii capete (2025)
Spre deosebire de porc, aproximativ 90% din puiul consumat în România este produs chiar în țară — sectorul avicol nu depinde de importuri la nivelul celui de porcine. Paradoxal, cele mai căutate bucăți (piept, pulpe dezosate) sunt exportate masiv — aproximativ 150.000 tone anual — iar piața internă cumpără, în bună parte, restul bucăților.
De ce a crescut atât de repede puiul: preț mai stabil (nu a fost lovit de nicio epidemie majoră comparabilă cu PPA), producție autohtonă solidă și un ciclu de creștere mult mai scurt decât la porc (un pui ajunge la greutate de sacrificare în 5-6 săptămâni, față de 6 luni la un porc).
VITA — consumul cel mai redus dintre speciile mari, în declin constant
– Consum: doar 5,4 kg/persoană/an — de aproximativ 7 ori mai puțin decât porcul și de 5 ori mai puțin decât puiul
– Cauza principală: prețul ridicat al cărnii de vită, cu mult peste porc și pui
– Cauza secundară: efectivele de bovine din România sunt în scădere accentuată de ani buni, fenomen documentat constant de industria de profil
– Producție 2024: 80.323 tone → Producție 2025: 79.907 tone — SINGURA specie majoră aflată în scădere anul trecut, în timp ce porcul, puiul și ovinele au crescut toate
OAIA ȘI CAPRA — cel mai puțin consumate curent, dar cu cea mai spectaculoasă creștere de producție din 2025
– Consumul rămâne cel mai redus dintre toate speciile analizate, concentrat mai ales sezonier, în jurul Paștelui
– Producție 2024: 56.230 tone
– Producție 2025: 82.211 tone — o creștere de aproape 50% într-un singur an, cea mai mare creștere procentuală dintre toate speciile
– Explicația probabilă: cererea la export pentru carnea de oaie românească, tradițional apreciată în anumite piețe din Orientul Mijlociu, combinată cu un an bun pentru crescătorii autohtoni
DE CE RĂMÂNE PORCUL „REGELE” CULTURAL AL BUCĂTĂRIEI ROMÂNEȘTI, CHIAR DACĂ PUIUL CONDUCE LA PRODUCȚIE
Explicația nu ține doar de cifre, ci de tradiție: cârnații, toba, caltaboșii, slănina, jumările și șunca de casă sunt preparate legate cultural aproape exclusiv de porc, fără un echivalent la fel de puternic în cazul cărnii de pui. Obiceiul tăierii porcului de Crăciun, practicat de generații întregi, s-a păstrat masiv atât în gospodăriile de la sate, cât și, într-o formă adaptată (cumpărarea unui porc întreg, tăiat la comandă), în rândul unei părți semnificative din populația urbană. Acest atașament cultural explică de ce, deși economic tot mai mulți români aleg puiul pentru mesele de zi cu zi, porcul rămâne, la nivel de percepție și tradiție, principala „carne de sărbătoare” a românilor.
SURSA CIFRELOR: Institutul Național de Statistică (INS), rapoarte ale Asociației Fermierilor din România (AFR) și ale Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), pentru perioada 1990-2025.
