Luna septembrie este considerată, în calendarul oricărei gospodării cu animale, una dintre cele mai importante perioade pentru deparazitare. Este momentul de tranziție dintre vară și toamnă, când animalele au fost expuse, pe parcursul sezonului cald, la un risc ridicat de infestare cu paraziți interni și externi, iar o deparazitare făcută acum le pregătește corespunzător pentru sezonul rece, atunci când imunitatea organismului este oricum mai solicitată. În plus, tratarea animalelor înainte de intrarea în iarnă reduce riscul ca acestea să intre în perioada friguroasă slăbite, cu o încărcătură parazitară mare, care le-ar afecta suplimentar starea de sănătate.
De ce este important să deparazitezi animalele toamna
Vara este anotimpul în care paraziții interni, precum viermii intestinali, și cei externi, precum căpușele, puricii sau păduchii, se înmulțesc cel mai intens, favorizați de temperaturile ridicate și de timpul petrecut de animale la pășunat sau în aer liber. Odată cu venirea toamnei, animalele își reduc treptat activitatea exterioară, iar organismul lor trebuie să facă față și schimbărilor de temperatură, motiv pentru care o încărcătură parazitară ridicată, netratată, le poate afecta semnificativ starea generală de sănătate exact în perioada în care au nevoie de resurse pentru a face față frigului.
Deparazitarea la bovine
La bovine, luna septembrie este momentul potrivit pentru o deparazitare internă, mai ales pentru animalele care au fost la pășunat pe parcursul verii, expuse constant riscului de infestare cu paraziți gastrointestinali și pulmonari. Tratamentele folosite frecvent conțin substanțe active precum ivermectina sau albendazolul, disponibile sub formă de soluții injectabile, pour-on (aplicate pe spatele animalului) sau, mai rar, sub formă de pastă orală.
Pentru controlul paraziților externi, precum căpușele sau păduchii, se folosesc frecvent soluții pe bază de piretroizi sau produse combinate, care acționează atât asupra paraziților interni, cât și asupra celor externi, aplicate conform indicațiilor de pe prospect și, ideal, la recomandarea unui medic veterinar.
Deparazitarea la ovine și caprine
Oile și caprele sunt, la rândul lor, susceptibile la o încărcătură parazitară ridicată după un sezon întreg de pășunat, motiv pentru care septembrie este considerat un moment cheie pentru un tratament antiparazitar intern. Se folosesc frecvent substanțe precum albendazolul, fenbendazolul sau ivermectina, administrate oral sau injectabil, în funcție de produsul ales și de recomandările veterinare.
Este important ca, la ovine și caprine, tratamentul să fie corelat cu greutatea fiecărui animal, o subdozare putând duce la ineficiența tratamentului, iar o supradozare la efecte adverse, motiv pentru care cântărirea, chiar și aproximativă, a animalelor înainte de administrare este un pas recomandat.
Deparazitarea la porcine
La porci, deparazitarea de toamnă vizează, în principal, viermii intestinali, precum ascarizii, dar și paraziții externi, precum râia, frecvent întâlnită mai ales în adăposturile mai puțin ventilate. Tratamentele uzuale includ substanțe precum ivermectina, administrată injectabil sau prin furaj medicamentat, precum și produse specifice pentru combaterea râiei, aplicate conform recomandărilor de pe ambalaj.
Deparazitarea câinilor și a pisicilor din gospodărie
Câinii și pisicile de curte, mai ales cei care au acces liber în exterior, trebuie deparazitați atât intern, cât și extern, în septembrie. Pentru deparazitarea internă se folosesc frecvent tablete pe bază de praziquantel, pyrantel sau febantel, disponibile în variante combinate, eficiente împotriva mai multor tipuri de viermi intestinali. Pentru deparazitarea externă, împotriva căpușelor și a puricilor, se folosesc frecvent pipete spot-on, spray-uri sau zgărzi antiparazitare, alese în funcție de greutatea și de vârsta animalului.
Este recomandat ca deparazitarea internă la câini și pisici să fie repetată la interval de aproximativ trei luni, astfel încât tratamentul de toamnă să se încadreze, de regulă, în acest calendar general de întreținere.
Deparazitarea păsărilor de curte
Găinile, rațele, gâștele sau curcile din gospodărie pot fi afectate atât de paraziți interni, precum viermii intestinali, cât și de paraziți externi, precum păduchii de pasăre sau acarienii. Toamna este un moment bun pentru o deparazitare internă, folosind produse pe bază de flubendazol sau fenbendazol, administrate frecvent prin apa de băut, timp de câteva zile consecutive, conform indicațiilor de pe ambalaj.
Pentru combaterea paraziților externi, se folosesc pudre sau soluții speciale, aplicate atât direct pe pene și piele, cât și în adăpost, pe pereți și în cuiburi, deoarece mulți dintre acești paraziți supraviețuiesc și se înmulțesc chiar în structura adăpostului, nu doar pe corpul păsărilor. Curățarea temeinică a adăpostului, combinată cu tratamentul aplicat direct pe păsări, oferă rezultate mult mai bune decât tratarea izolată a unuia dintre cele două aspecte.
Precauții generale la administrarea tratamentelor antiparazitare
Indiferent de specia tratată, este esențial ca dozele să fie respectate conform greutății reale a animalului, iar produsele să fie alese în funcție de tipul de parazit vizat, intern sau extern, deoarece nu toate tratamentele acoperă ambele categorii simultan. De asemenea, unele substanțe active nu sunt recomandate la animalele gestante sau la puii foarte tineri, motiv pentru care verificarea prospectului sau consultarea unui medic veterinar înainte de administrare rămâne cel mai sigur mod de a evita greșelile.
Este important și respectarea perioadei de așteptare (timpul necesar între administrarea tratamentului și consumul cărnii, laptelui sau ouălor animalului tratat), în special la animalele crescute pentru producție, pentru a evita prezența unor reziduuri de medicament în produsele alimentare obținute de la acestea.
Rotația substanțelor active folosite de la un sezon la altul este, de asemenea, o practică recomandată de specialiști, deoarece folosirea repetată a aceluiași tip de tratament poate duce, în timp, la apariția rezistenței paraziților față de substanța respectivă, reducând eficiența tratamentelor pe termen lung.
