Tăierea pomilor fructiferi este una dintre acele lucrări despre care mulți pomicultori amatori au păreri contradictorii: unii susțin că toamna nu este momentul potrivit pentru tăiat, alții jură pe rezultatele obținute exact în această perioadă. Adevărul este undeva la mijloc: toamna nu este momentul pentru tăierile ample de formare a coroanei, dar există anumite tipuri de tăieri care nu doar că pot, ci chiar trebuie făcute înainte de venirea iernii, pentru sănătatea și productivitatea pomului în anul următor.
De ce toamna nu este momentul pentru tăieri ample
Pomii fructiferi intră, spre toamnă, într-o perioadă de repaus vegetativ, în care circulația sevei încetinește considerabil. O tăiere puternică, cu îndepărtarea unor ramuri mari, făcută chiar înainte de venirea frigului, lasă răni proaspete pe pom, care nu mai apucă să se cicatrizeze corespunzător înainte de îngheț. Aceste răni deschise devin porți de intrare pentru ciuperci și bacterii, iar zonele respective pot fi afectate de degerături pe timpul iernii, mult mai ușor decât scoarța intactă din jur.
Din acest motiv, tăierile mari de formare sau de rărire a coroanei, care presupun îndepărtarea unor ramuri groase, sunt recomandate, de regulă, la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, chiar înainte de pornirea în vegetație, atunci când pomul are suficient timp pentru a-și repara rănile pe parcursul sezonului cald care urmează.
Ce tăieri se fac totuși toamna, în mod obligatoriu
Deși tăierile ample sunt amânate pentru sfârșitul iernii, există câteva categorii de ramuri care trebuie îndepărtate chiar toamna, indiferent de soi sau de vârsta pomului, tocmai pentru a preveni problemele care s-ar putea agrava pe parcursul iernii.
Ramurile uscate, rupte sau bolnave
Prima categorie, și cea mai importantă, este formată din ramurile deja uscate, rupte parțial sau afectate vizibil de boli, precum cancerul bacterian, monilioza sau alte infecții fungice. Aceste ramuri nu mai au niciun rol util pentru pom, dar reprezintă, în schimb, un focar activ de boală, din care ciupercile și bacteriile se pot răspândi spre restul coroanei pe parcursul iernii și, mai ales, primăvara, odată cu revenirea vremii calde.
Îndepărtarea acestor ramuri toamna este esențială și nu poate fi amânată, deoarece o ramură bolnavă lăsată pe pom peste iarnă continuă să reprezinte un risc de infecție, indiferent de temperaturile scăzute, multe ciuperci și bacterii fiind capabile să supraviețuiască în stare latentă chiar și în condiții de îngheț.
Lăstarii lacomi și crescuți în interiorul coroanei
O a doua categorie de ramuri care trebuie eliminate toamna sunt lăstarii lacomi, adică ramurile verticale, viguroase, apărute de regulă pe parcursul verii, direct din trunchi sau din ramurile principale de schelet. Acești lăstari consumă resurse importante ale pomului, fără a contribui, de regulă, la producția de fructe, iar densitatea lor excesivă poate umbri restul coroanei, afectând circulația aerului și expunerea la lumină a ramurilor roditoare.
Similar, ramurile care cresc spre interiorul coroanei, încrucișându-se cu alte ramuri sau frecându-se între ele, trebuie îndepărtate, deoarece frecarea constantă produce răni la nivelul scoarței, care devin, la rândul lor, porți de intrare pentru boli.
Ramurile care ating solul sau alte obstacole
Ramurile joase, care ajung să atingă solul sau alte obstacole din apropiere, precum garduri sau alți pomi, trebuie tăiate toamna, atât din motive practice, cât și din motive de sănătate a pomului. Contactul permanent cu solul favorizează umezeala excesivă la nivelul scoarței, apariția mucegaiului și, adesea, atacul dăunătorilor care se deplasează ușor de la sol direct pe aceste ramuri joase.
Ramurile uscate sau rupte de vânt
Toamna, cu furtunile specifice de sfârșit de sezon, aduce adesea ramuri rupte parțial de vânt, care rămân atârnate, susținute doar de o porțiune subțire de scoarță. Aceste ramuri, deși pot părea încă vii, trebuie îndepărtate complet, printr-o tăiere curată, deoarece porțiunea ruptă natural nu se va vindeca niciodată corespunzător și va rămâne o sursă constantă de infecție pentru restul pomului.
Perioada exactă recomandată pentru aceste tăieri de toamnă
Cea mai bună perioadă pentru efectuarea tăierilor obligatorii de toamnă este imediat după căderea completă a frunzelor, dar înainte de instalarea gerurilor puternice, de regulă în cursul lunii noiembrie, în funcție de zona climatică și de evoluția specifică a vremii din anul respectiv.
Este important ca lucrările să fie realizate pe vreme uscată, deoarece tăierile efectuate pe ploaie sau imediat înainte de o perioadă ploioasă cresc riscul ca rănile proaspete să fie infectate mai ușor cu ciuperci și bacterii, favorizate de umezeala persistentă.
Cum se face, de fapt, tăierea corectă
Indiferent de tipul ramurii îndepărtate, tăietura trebuie făcută curat, cu un instrument bine ascuțit și dezinfectat, evitându-se smulgerea sau ruperea scoarței din jurul zonei tăiate. Ramurile mai groase trebuie tăiate în apropierea trunchiului sau a ramurii principale, fără a lăsa un ciot lung, care s-ar usca și ar deveni, la rândul lui, o poartă de intrare pentru boli.
Pentru ramurile de diametru mai mare, este recomandată aplicarea unei paste de altoit sau a unui mastic special de protecție a rănilor, care sigilează suprafața tăiată, protejând-o de umezeală, de infecții fungice și de variațiile de temperatură specifice sezonului rece.
Uneltele folosite, indiferent dacă este vorba de foarfece de grădină, fierăstrău sau motocoasă de crengi, trebuie dezinfectate între tăierea ramurilor bolnave și cea a ramurilor sănătoase, pentru a evita transmiterea agenților patogeni de la o ramură la alta, sau chiar de la un pom la altul, în cazul în care se lucrează pe mai mulți pomi succesiv.
Ce se întâmplă cu ramurile îndepărtate
Ramurile bolnave sau infestate cu dăunători trebuie scoase din livadă și arse, nu compostate alături de restul resturilor vegetale sănătoase, tocmai pentru a preveni răspândirea bolilor prin compostul folosit ulterior în grădină. Ramurile sănătoase, provenite din simpla rărire a coroanei, pot fi tocate și folosite ca mulci sau adăugate la compost, fără riscuri suplimentare pentru restul plantelor din gospodărie.
