Andreea Mantea, trasă la răspundere de ANAF pentru datoriile de 1,1 milioane de lei ale firmei AMAN MEDIA

Prezentatoarea TV Andreea Mantea se află într-un litigiu cu Fiscul, după ce firma pe care a administrat-o, AMAN MEDIA SRL, a intrat în faliment cu datorii estimate la 1,1 milioane de lei. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a cerut în instanță ca fosta administratoare să răspundă cu propriul patrimoniu pentru o parte din pasivul societății, în loc ca sumele să fie recuperate doar din vânzarea bunurilor firmei. Nu există, deocamdată, nicio hotărâre definitivă, iar vedeta nu a fost condamnată pentru nimic: este vorba despre o procedură civilă, aflată în desfășurare.

Cum a ajuns firma în faliment

AMAN MEDIA SRL a fost înființată în 2020 și a avut ca obiect de activitate producția de filme, de materiale video și de programe de televiziune. Potrivit informațiilor apărute în presă, societatea a început să înregistreze un declin constant din 2022, a intrat apoi în insolvență, iar ulterior a cerut chiar ea deschiderea procedurii falimentului. Instanța a admis cererea și a dispus procedura simplificată, numind un lichidator judiciar, care are sarcina de a identifica bunurile firmei și de a recupera sumele datorate creditorilor. Hotărârea prin care societatea a fost declarată falimentară este datată 5 august 2025.

Semnalele fiscale au apărut însă mai devreme. Potrivit Cancan, primele probleme au început în 2023, cu doi ani înainte de faliment. La 30 iunie 2023, ANAF a anulat codul de TVA al societății, motivând că aceasta nu depusese la termen declarațiile prin care statul este informat despre taxa pe valoarea adăugată. Tot din 2023, firma figura și ca inactivă fiscal. Într-un material publicat în 2025, Playtech menționa că societatea avea datorii raportate către bugetul de stat de aproape 870.000 de lei, din care restanțe de peste 700.000 de lei, formate din obligații principale, majorări și penalități.

Ce a cerut ANAF în instanță

Potrivit relatărilor, Andreea Mantea a depus documentele necesare pentru închiderea procedurii. Fiscul a formulat însă o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator, ceea ce a făcut ca dosarul să rămână deschis. Instanța a hotărât continuarea procedurii, iar următorul termen este stabilit pentru 14 ianuarie 2027. Dacă ANAF va câștiga procesul, prezentatoarea ar putea fi obligată să plătească o parte din datoriile firmei din averea personală.

Ce spune legea: răspunderea în cazul falimentului unei firme

Situația este reglementată în principal de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Iată principalele repere legale:

1. Regula de bază: răspunderea limitată. Conform Legii societăților nr. 31/1990, într-o societate cu răspundere limitată (SRL) asociații răspund, în mod normal, doar în limita aportului lor la capital. Datoriile firmei nu se transferă, ca regulă, asupra patrimoniului personal al asociatului sau al administratorului.

2. Excepția: atragerea răspunderii personale. Articolul 169 din Legea nr. 85/2014 permite judecătorului-sindic să dispună ca o parte din pasivul firmei ajunse în insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană care a provocat starea de insolvență. Suma pe care o poate plăti persoana respectivă nu poate depăși prejudiciul cauzat prin faptele constatate de instanță.

3. Faptele care pot atrage răspunderea. Legea enumeră mai multe situații, printre care: folosirea bunurilor sau a creditelor firmei în interes personal, efectuarea de acte de comerț în interes propriu sub acoperirea societății, continuarea în interes personal a unei activități care ducea vădit firma la încetarea plăților, ținerea unei contabilități fictive sau lipsa evidențelor contabile conform legii, ascunderea sau deturnarea unei părți din activ ori majorarea fictivă a pasivului, plata preferențială a unui creditor în dauna celorlalți și orice altă faptă săvârșită cu intenție care a contribuit la starea de insolvență.

4. Cine poate cere. Cererea este formulată, în mod obișnuit, de administratorul sau de lichidatorul judiciar, iar legea permite, în anumite condiții, și creditorilor să o introducă. Statul, prin ANAF, are calitatea de creditor bugetar, deci poate avea un interes direct în astfel de proceduri.

5. Termenul. Acțiunea trebuie introdusă într-un termen de 3 ani de la data deschiderii procedurii de insolvență.

6. Condițiile răspunderii. Pentru ca cererea să fie admisă, instanța analizează dacă fapta există, dacă a fost săvârșită de persoana vizată, dacă există vinovăție și dacă fapta a contribuit la apariția stării de insolvență. Simpla ajungere a firmei în faliment nu este suficientă. Sarcina probei revine, în principiu, celui care formulează cererea.

7. Mai multe persoane vizate. Dacă răspunderea este atrasă pentru mai multe persoane, instanța poate stabili și obligații solidare, în funcție de caz.

Reglementări fiscale relevante

– Anularea codului de TVA. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) permite anularea înregistrării unei firme în scopuri de TVA în anumite situații, printre care nedepunerea deconturilor de TVA la termen. Consecința este că firma nu mai poate colecta și deduce TVA în mod obișnuit.
– Inactivitatea fiscală. Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) reglementează declararea contribuabililor ca inactivi, de exemplu atunci când nu își depun declarațiile obligatorii. Un contribuabil inactiv este înscris într-un registru public, iar firmele care lucrează cu el pot avea restricții la deducerea cheltuielilor și a TVA.
– Obligații restante și accesorii. Pentru sumele neplătite la termen, se aplică dobânzi și penalități de întârziere, care măresc debitul total către bugetul de stat.

Drepturile persoanei vizate de cerere

Faptul că ANAF a cerut atragerea răspunderii nu înseamnă că aceasta este automat stabilită. Persoana vizată are mai multe drepturi procedurale, printre care:
– dreptul la apărare și la asistență juridică, inclusiv prin avocat;
– dreptul de a depune întâmpinare, de a prezenta documente contabile și alte probe și de a cere administrarea lor în fața instanței;
– dreptul de a contesta, în instanță, modul în care sunt atribuite faptele și de a dovedi că nu a avut vinovăție sau că între faptele sale și insolvență nu există legătură;
– dreptul de a ataca hotărârea cu apel, în termenele prevăzute de lege pentru materia insolvenței, care sunt de regulă mai scurte decât în procesele obișnuite;
– dreptul de a propune soluții amiabile, de exemplu plata unei părți din debit, în cadrul procedurii.

De asemenea, în astfel de dosare instanța poate dispune măsuri asigurătorii asupra bunurilor persoanei vizate, pentru a evita ca acestea să fie înstrăinate pe parcursul procesului.

Răspunderea civilă și cea penală sunt diferite

Procedura din dosarul de insolvență este una civilă și vizează recuperarea unor datorii. Separat de aceasta, legislația prevede și răspundere penală în cazuri precum evaziunea fiscală, reglementată de Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, sau bancruta simplă și bancruta frauduloasă, prevăzute de Codul penal. Din informațiile publice, în cazul Andreei Mantea nu a fost anunțată vreo acuzație penală, iar acuzațiile privind falimentarea intenționată a firmei sunt, deocamdată, doar suspiciuni apărute în spațiul public.

În sprijinul vedetei trebuie amintit principiul prezumției de nevinovăție, consacrat de Constituția României, precum și faptul că instanța nu a dat, până acum, o soluție definitivă pe fond.

Ce urmează

Dosarul continuă la Tribunal, iar la termenul din 14 ianuarie 2027 judecătorul-sindic va analiza cererea de atragere a răspunderii. Dacă o va admite, Andreea Mantea ar putea fi obligată să achite, din bani proprii, o parte din datoria firmei, în limita prejudiciului constatat. Dacă o va respinge, procedura de faliment își va urma cursul, iar creditorii vor fi plătiți din sumele obținute prin valorificarea bunurilor societății. Oricare ar fi soluția, hotărârea poate fi atacată cu apel.

Notă: informațiile despre cazul concret provin din relatările presei și din documentele citate în acestea; materialul are scop informativ și nu constituie consultanță juridică.