Văruitul pomilor fructiferi este una dintre acele lucrări tradiționale de toamnă pe care le vezi practic în orice gospodărie cu livadă, indiferent de mărimea acesteia. Dincolo de aspectul estetic, cu trunchiurile albe aliniate ordonat prin livadă, această lucrare are un rol practic important: protejează scoarța pomilor de dăunători, de ciuperci și de variațiile bruște de temperatură specifice iernii și primăverii timpurii. Pentru ca văruitul să fie cu adevărat eficient, contează atât concentrația soluției de var, cât și momentul exact în care se face stropirea.
De ce se văruiesc pomii fructiferi toamna
Scoarța pomilor fructiferi reprezintă, pe timpul iernii, un adăpost ideal pentru ouăle multor dăunători și pentru sporii unor ciuperci care provoacă boli precum cancerul bacterian sau frunza roșiatică. Stratul de var aplicat pe trunchi și pe ramurile de schelet acționează ca un dezinfectant natural, reducând semnificativ populația acestor agenți patogeni înainte ca ei să apuce să se dezvolte în primăvară.
Pe lângă rolul dezinfectant, varul are și o funcție fizică importantă: culoarea albă reflectă razele soarelui, reducând încălzirea excesivă a scoarței în zilele însorite de iarnă sau de primăvară timpurie. Acest lucru previne fenomenul de crăpare a scoarței, cauzat de diferența mare de temperatură dintre partea încălzită de soare a trunchiului, ziua, și temperaturile scăzute din timpul nopții, o problemă frecventă mai ales la pomii tineri, cu scoarța încă subțire și sensibilă.
Ce cantitate de var se folosește pentru soluția de stropit
Pentru prepararea soluției clasice de văruit, rețeta tradițională presupune folosirea a aproximativ 2-2,5 kilograme de var stins la fiecare 10 litri de apă, obținându-se astfel o soluție consistentă, de un alb intens, care aderă bine pe scoarța pomilor și nu se scurge excesiv la aplicare.
Pentru pomii tineri, cu scoarța mai fragedă și mai sensibilă, mulți pomicultori recomandă o concentrație ceva mai redusă, de aproximativ 1,5-2 kilograme de var la 10 litri de apă, tocmai pentru a evita o soluție prea puternică, care ar putea irita scoarța încă necoaptă complet a acestor pomi.
Pe lângă varul stins și apă, în soluția de văruit se adaugă, de regulă, și alte ingrediente cu rol de dezinfectare suplimentară și de fixare mai bună a soluției pe scoarță. Un adaos frecvent este sulfatul de cupru, în proporție de aproximativ 100-150 de grame la fiecare 10 litri de soluție, cu rol suplimentar în combaterea ciupercilor și a bacteriilor de pe scoarța pomilor. Unii pomicultori adaugă și puțin clei de tapet sau lapte praf, în cantitate mică, pentru a îmbunătăți aderența varului la scoarță și pentru a preveni scurgerea rapidă a soluției imediat după aplicare, mai ales pe vreme ploioasă.
Este important ca varul stins folosit să fie de calitate bună, fără impurități, iar soluția să fie amestecată bine înainte de aplicare, pentru a evita depunerea varului pe fundul găleții și obținerea unei soluții inegale ca și concentrație.
Când se face, de fapt, stropirea și văruitul pomilor
Momentul potrivit pentru văruitul pomilor fructiferi este toamna târziu, după căderea completă a frunzelor, dar înainte de instalarea gerurilor puternice, de regulă undeva între mijlocul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie, în funcție de zona climatică și de evoluția vremii din anul respectiv.
Este esențial ca lucrarea să fie realizată pe vreme uscată, fără ploaie iminentă în următoarele 24-48 de ore, deoarece o ploaie puternică imediat după aplicare poate spăla o mare parte din soluția de var, reducând semnificativ eficiența tratamentului. De asemenea, temperaturile din timpul aplicării trebuie să fie pozitive, peste zero grade Celsius, deoarece varul aplicat pe o scoarță deja înghețată nu aderă corespunzător.
Pe lângă văruitul de toamnă, mulți pomicultori repetă lucrarea și la începutul primăverii, înainte de pornirea în vegetație a pomilor, de regulă în luna februarie sau la începutul lunii martie, pentru a reînnoi protecția oferită de stratul de var, parțial degradat pe parcursul iernii din cauza ploilor, ninsorilor și vântului.
Cum se aplică, în practică, soluția de var
Aplicarea se face, de regulă, cu ajutorul unei bidinele sau al unei pensule late, pentru trunchi și ramurile groase de schelet, sau cu ajutorul unui pulverizator, pentru pomii mai înalți sau pentru tratarea unui număr mare de pomi într-un timp mai scurt. Este recomandat ca soluția să acopere trunchiul de la baza acestuia până la primele ramuri de schelet, incluzând, dacă este posibil, și porțiunile inferioare ale ramurilor principale, zone frecvent expuse la dăunători și la crăpături provocate de variațiile de temperatură.
Înainte de aplicarea varului, este utilă o curățare prealabilă a scoarței, prin îndepărtarea mușchiului, a lichenilor și a porțiunilor de coajă uscată sau desprinsă, folosind o perie cu peri de sârmă sau un instrument similar, cu mișcări blânde, pentru a nu răni scoarța sănătoasă de dedesubt. Această curățare prealabilă permite varului să adere mult mai bine la scoarța pomului și crește eficiența generală a tratamentului.
Greșeli frecvente la văruitul pomilor fructiferi
O greșeală des întâlnită este folosirea unei soluții prea diluate, din dorința de a economisi varul, ceea ce duce la un strat prea subțire, cu eficiență redusă atât din punct de vedere al protecției împotriva dăunătorilor, cât și al reflectării razelor solare. La polul opus, o soluție prea concentrată, aplicată în strat foarte gros, se poate crăpa și desprinde rapid de pe scoarță, mai ales pe vreme rece, reducând astfel durata de protecție oferită de tratament.
O altă greșeală frecventă este efectuarea văruitului prea devreme în toamnă, înainte de căderea completă a frunzelor, moment în care pomul este încă activ din punct de vedere fiziologic, iar tratamentul își pierde o parte din eficiență, comparativ cu aplicarea sa în perioada de repaus vegetativ complet al pomului.
