Veveritele sunt printre cele mai cunoscute si mai usor de recunoscut animale salbatice din Europa si America de Nord. Le vedem zilnic in parcuri, paduri si gradini, sarind cu agilitate de pe o creanga pe alta sau cautand cu insistenta ghinde pe care sa le ascunda pentru iarna. Insa putini stiu cu adevarat cat de mult traieste o veverita, ce o ajuta sa supravietuiasca si ce o ucide cel mai devreme. Raspunsul este mai complex decat pare si difera substantial in functie de specie, mediu si noroc.
Durata medie de viata a unei veverite
In salbaticie, o veverita traieste in medie intre 3 si 7 ani, in functie de specie. Aceasta cifra poate parea mica, insa trebuie pusa in context: majoritatea veveritelor nu ajung nici macar la primul lor an de viata. Mortalitatea in randul puilor si al exemplarelor tinere este extrem de ridicata, iar cei care reusesc sa treaca de primele luni au sanse semnificativ mai mari sa atinga varste respectabile.
In captivitate, lucrurile stau complet diferit. O veverita tinuta intr-un mediu controlat, ferita de pradatori si hranita corespunzator, poate trai intre 10 si 20 de ani, uneori chiar mai mult. Recordul documentat pentru o veverita in captivitate depaseste 20 de ani, o cifra remarcabila pentru un rozator de talie mica.
Diferente intre specii
Nu toate veveritele sunt la fel. Exista peste 200 de specii de veverite in lume, iar durata lor de viata variaza considerabil.
Veverita rosie europeana, cunoscuta si sub numele stiintific Sciurus vulgaris, este specia cu care romanii sunt cel mai familiarizati. Aceasta traieste in medie 3-6 ani in salbaticie, cu unele exemplare ajungand la 7-8 ani in conditii favorabile.
Veverita cenusie americana, Sciurus carolinensis, specie invaziva in Europa, are o longevitate similara in natura, intre 4 si 6 ani, insa in captivitate poate depasi cu usurinta 10-12 ani.
Veverita zburatoare, o specie nocturna cu membrane laterale care ii permit sa planeze intre copaci, traieste in medie 3-5 ani in salbaticie, insa in captivitate sunt documentate cazuri de exemplare care au depasit 15 ani.
Veveritele de pamant, precum suslicul, au o longevitate ceva mai scurta, de obicei 2-4 ani, partial din cauza expunerii mai mari la pradatori terestri.
De ce mor veveritele tinere atat de des
Statistic, cele mai multe veverite mor inainte sa implineasca un an. Motivele sunt multiple si se suprapun. In primul rand, puii nascuti in cuib sunt extrem de vulnerabili in primele saptamani de viata. Sunt orbi, fara par si complet dependenti de mama. Orice deranjare a cuibului, orice pradator care gaseste locul sau orice accident poate insemna sfarsitul intregii camere.
Chiar si dupa ce parasesc cuibul, veveritele tinere nu au experienta necesara pentru a evita pericolele. Nu stiu inca care sunt zonele periculoase, nu recunosc semnalele de alarma ale altor animale si isi asuma riscuri pe care un adult nu le-ar lua. Aceasta perioada de invatare vine cu un pret ridicat in termeni de supravietuire.
Pradatorii, cel mai mare pericol
Principala cauza de deces pentru veveritele adulte este pradatiunea. Lista pradatorilor naturali ai veveritei este lunga si variata. Sorecarii, ulii si alte pasari rapitoare ataca din aer, surprinzand veveritele atunci cand sunt pe sol sau pe crengile periferice ale copacilor. Vulpile, nevastuitele, dihorii si pisicile salbatice vaneaza la nivel terestru. In padurile dense, jderul de copac este unul dintre cei mai eficienti pradatori ai veveritei rosii europene, capabil sa o urmareasca chiar si in coronamentul copacilor.
In mediul urban si suburban, una dintre cele mai frecvente cauze de moarte pentru veverite este traficul rutier. Veveritele traverseaza strazile fara sa inteleaga pericolul reprezentat de masini, iar coliziunile sunt frecvente mai ales toamna, cand sunt active in cautarea hranei pentru iarna.
Iarna, testul supravietuirii
Spre deosebire de aricii sau ursii, veveritele nu hiberneaza in adevaratul sens al cuvantului. Ele raman active pe tot parcursul anului, insa in perioadele cu temperaturi extreme sau cu zapada abundenta isi reduc semnificativ activitatea si se bazeaza pe rezervele de hrana ascunse in prealabil.
Aceasta strategie de stocare a hranei este esentiala pentru supravietuire, insa nu este perfecta. Veveritele uita o parte semnificativa din locurile unde au ascuns ghindele, alunele sau semintele. Unele estimari sugereaza ca uita pana la 25% din ascunzatori, ceea ce contribuie paradoxal la regenerarea padurilor, deoarece semintele uitate incoltesc si devin copaci noi.
O iarna deosebit de grea, cu inghet prelungit si strat gros de zapada, poate fi fatala pentru veveritele care nu au reusit sa stranga rezerve suficiente sau care nu gasesc ascunzatorile. Slabiciunea fizica le face mai vulnerabile si la boli si mai lente in fata pradatorilor.
Bolile si parazitii
Veveritele sunt susceptibile la o serie de boli care le pot reduce semnificativ durata de viata. Una dintre cele mai grave este boala parapoxvirus, cunoscuta si ca poxvirus de veverita, care afecteaza in special veverita rosie europeana. Boala provoaca leziuni cutanate severe si este aproape intotdeauna fatala pentru veveritele rosii, in timp ce veveritele cenusii americane, care au adus virusul in Europa, sunt purtatori sanatosi care nu dezvolta simptome. Aceasta diferenta de rezistenta este unul dintre motivele pentru care populatia de veverite rosii a scazut dramatic in Marea Britanie si in alte zone unde veverita cenusie a fost introdusa.
Parazitii externi, precum capusele si puricii, sunt si ei o problema frecventa. Desi rareori ucid direct un adult sanatos, parazitii slabesc sistemul imunitar si pot transmite boli secundare.
Cat traieste o veverita in Romania
In Romania, veverita rosie europeana este specia dominanta si poate fi intalnita in padurile de foioase si mixte din toata tara, inclusiv in parcurile urbane mai mari. In conditiile din Romania, durata medie de viata in salbaticie este de aproximativ 4-6 ani pentru exemplarele care reusesc sa treaca de primul an de viata.
Factorii care influenteaza longevitatea veveritelor din Romania sunt similari cu cei din restul Europei: disponibilitatea hranei, densitatea pradatorilor, severitatea iernilor si gradul de fragmentare a habitatului. Veveritele din padurile compacte si bine conservate traiesc in general mai mult decat cele care traiesc la marginea padurilor sau in mediul urban, unde sunt expuse unui numar mai mare de pericole.
Cum recunosti o veverita batrana
O veverita in varsta prezinta anumite semne vizibile care o diferentiaza de exemplarele tinere. Blana devine mai putin lucioasa si poate prezenta zone mai rare sau decolorate. Miscarea este usor mai lenta si mai putin precisa decat la un exemplar tanar. Dintii, esentiali pentru a roade nuci si ghinde, se uzeaza treptat, iar o veverita cu dinti prea uzati poate intampina dificultati in a se hrani corespunzator.
In captivitate, ingrijitorii care au veverite de multi ani descriu un comportament tot mai calm si mai putin agitat pe masura ce animalul imbatranese, similar cu ceea ce se observa la alte mamifere.
Veverita este un animal mai fragil decat pare. Agilitatea sa spectaculoasa si energia aparent inepuizabila ascund o viata scurta si plina de pericole. Cei mai multi dintre noi nu vom sti niciodata daca veverita pe care o vedem astazi in parc este un pui de cateva luni sau un animal de sase ani care a trait deja o viata intreaga. Ceea ce stim insa este ca fiecare exemplar care supravietuieste pana la maturitate a trecut deja prin cele mai grele provocari pe care natura le poate pune in calea unui animal de talia lui.
