Deși istoriografia românească s-a axat foarte puțin pe victoriile militare românești din toamna lui 1916 și primăvara lui 1917, dacă eroii noștri nu au fi câștigat bătălia de la Valea Uzului, din octombrie 1916, aliniamentul Focșani – Nămoloasa – Mărășești ar fi căzut.
Am fi dispărut ca nație, iar România Mare n-ar fi fost posibilă la 1 Decembrie 1918.
Citește și: Profeția tulburătoare a Sfântului Nil: O oglindă a vremurilor actuale
De ei ne batem joc acum, deopotrivă maghiari și români, într-un circ interminabil, care doare!
De mai bine de două săptămâni, Cimitirul Internațional din Valea Uzului a devenit locul în care ungurii și românii își bat joc, în aceeași măsură, de memoria eroilor români, a ostașilor decedați pe frontul Primului Război Mondial.
Citește și: Te ajută rugăciunile când ești bolnav? O analiză detaliată a impactului spiritual, psihologic și științific
Istoria este dată la o parte, însemnătatea acelor bătălii este uitată, totul e călcat în picioare, la propriu și la figurat.
Se pun saci de gunoi peste cruci, se filmează, se sparg lanțuri umane, se scandează lozinci, se cer demisii, se fac chemări de ambasadori.
Citește și: De ce ciobanii se cred deștepți? O analiză a percepției și a realității
Aproape toți uită că pe acele meleaguri s-a dat una dintre cele mai crunte lupte din întâia mare conflagrație mondială a omenirii și ignoră faptul că fără succesul trupelor noastre la Valea Uzului, în octombrie 1916, aliniamentul Focșani – Nămoloasa – Mărășești ar fi cedat, am fi dispărut, cel mai probabil, ca nație, iar Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 n-ar fi avut loc!
În toamna și, mai apoi, în iarna lui 1916, ostașii români au rezistat eroic pe Valea Uzului
Fără o explicație concretă, istorigrafia românească se axează foarte puțin pe victoriile militare din toamna lui 1916 din trecătorile Carpaților Orientali, cele ce aveau să țină pe loc ofensiva Puterilor Centrale și să mențină liberă Moldova.
Atunci s-au ”pregătit” victoriile din vara lui 1917, de la Mărăști, Mărășești ori Oituz, dar s-au pus și pietre solide pentru Unirea de la Alba Iulia.
Dacă eroii români nu ar fi câștigat bătălia de la Valea Uzului, inamicul cădea în spatele armatelor noastre, dispuse pe aliniamentul Focșani – Nămoloasa – Mărășești.
Carol I al Austriei, ultimul rege al Ungariei, a dorit să ne radă de pe suprafața pământului
Valea Uzului nu-i un simplu loc de care-și bat joc nerecunoscătorii din zille noastre.
În toamna lui 1916 situația este gravă în Muntenia, unde trupele generalului Erich von Falkenhayn se pregătesc să atace Bucureștiul, pe care-l vor cuceri în decembrie.
Arhiducele austriac Carol, viitorul Carol I al Austriei și, totodată și ultimul rege al Ungariei (21 noiembrie 1916 – 12 noiembrie 1918) vrea să răzbune insuccesul trupelor sale din Ardeal.
Așa că dorește ca Armata 1 să fie înfrântă, iar austro-ungarii să pătrundă în Moldova.
Dar românii luptă eroic: decimează un detașament advers la pichetul Bolovăniș, unde capturează doi ofițeri și 65 de soldați. Divizia 39 austro-ungară reușește ocuparea Poienei Uzului dar ai noștri, ajutați de Regimentul 4 vânători, condus de colonelul Gherculescu, recuceresc pozița fortificată.
Ofensiva Armatei 1 austro-ungare, întărită cu trei divizii germane, ce avea ca scop forțarea Carpaților Orientali, a pornit pe drum pe 19 octombrie 1916, dar toate încercările de forțare a trecătorilor – Tulgheș, Bicaz, Trotuș, Oituz – au fost respinse de Armata de Nord.
Luptele din Valea Uzului (647 m) sunt crunte, pentru apărarea unui sistem de aproximativ patru kilometri, situat pe lanțul muntos compus din Vârful Soverjes (1.385 m), Vârful fără nume (1.367 m.), Vârful Moghioroș (1.340 m) și Vârful Lăpuș (1.188 m). ”La 27 octombrie, generalul von Arz sfârșise bătălia din munții Moldovei, cu o decisivă și completă înfrângere.
Generalul Prezan și viteaza Armată de Nord se arătaseră tot atât de vrednici în defensivă, ca și în ofensivă.
Porțile Moldovei erau bine păzite”, notează Constantin Kirițescu în ”Istoria războiului pentru întregirea României”.
Spre finalul lui 1916, Regele Ferdinand și Regina Maria pleacă din Bucureștiul ce va fi cotropit de către Armata a 9-a Germană, refugiindu-se la Iași.
Este momentul în care trecătorile spre Moldova sunt luate cu asalt de către trupele austro-ungare. Fără succesul trupelor noastre de la Valea Uzului, puteam dispărea ca nație
Sutele de ostași români căzute pe Valea Uzului au coborât la cele sfinte la fața locului, iar mulți ofițeri și soldați au fost decorați, post mortem, de către Regele Ferdinand I.
Valea Uzului a ”pregătit” faimoasele bătălii din vara lui 1917, de la Mărăști, Mărășești și Oituz
Fără victoria românească de pe Valea Uzului, cea care a blocat intrarea inamicului austro-ungar în spatele aliniamentului nostru de la granița cu Muntenia, nu am fi avut niciodată faimoasele izbânzi de la Mărăști, Mărășești ori Oituz, din vara anului 1917.
Succesul de la Valea Uzului trebuie reconsiderat de istoriografia românească, deoarece vorbim despre o bătălie majoră în păstrarea suveranității și independenței României.
Fără el, statul român risca să dispară, iar despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 nici nu ar fi fost vorba.
Astăzi, în loc să-i comemorăm cum se cuvine pe acei eroi, le punem saci de gunoi pe cruci…
Sursa aici.
