De sâmbătă, 14 martie 2026, a intrat în vigoare o lege care schimbă în mod concret parcursul pacientului prin sistemul medical românesc. Legea nr. 27/2026 modifică Legea drepturilor pacientului și introduce două drepturi noi: programarea automată la investigațiile necesare și accesul gratuit la o a doua opinie medicală, ambele acoperite din fondurile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate scrie romaniatv.net.
Prima schimbare vizează unul dintre cele mai frecvente reproșuri aduse sistemului de sănătate: pacientul care iese dintr-o consultație cu o trimitere în mână este lăsat să se descurce singur pentru a-și organiza etapele următoare. Sună telefoane, caută cabinete, pierde timp și, în cazurile grave, pierde și diagnostic. De acum, spitalele și cabinetele medicale sunt obligate să creeze un sistem prin care pacientul să fie direcționat și programat direct la următoarea consultație sau investigație, fără să fie nevoit să caute el singur. Dreptul este prevăzut explicit în textul legii și devine opozabil furnizorilor de servicii medicale.
A doua schimbare este poate mai importantă pe termen lung. Orice pacient asigurat va putea cere o a doua opinie medicală de la un alt specialist, iar consultația va fi plătită de stat. Noua consultație poate fi acordată pe baza analizelor și investigațiilor deja existente, fără a relua întregul proces de la zero. Dacă medicul care oferă a doua opinie consideră necesare investigații suplimentare, acestea pot fi recomandate separat.
Dreptul la a doua opinie este de mult o practică standard în sistemele de sănătate din vestul Europei și din Statele Unite, în special în cazurile oncologice, neurologice sau în orice situație în care diagnosticul este incert sau tratamentul propus implică riscuri majore. Introducerea sa în legislația românească cu acoperire din fonduri publice este un pas pe care asociațiile de pacienți îl cer de ani de zile.
Rămâne de văzut cum va fi implementată legea în practică, mai ales în ce privește sistemul de programare automată, care presupune o coordonare reală între cabinetele de medicină de familie, ambulatoriile de specialitate și spitale, o coordonare care a lipsit cronic din sistemul medical românesc.
