La 37 de ani de la căderea regimului comunist, Maramureșul prezintă un tablou complex de transformări, marcate atât de progrese vizibile, cât și de provocări persistente. Deși există încă șabloane de nemulțumire, precum „Nu se face nimic, totul se fură” sau comparații nostalgice cu „vremea lui Ceaușescu”, o analiză factuală a ultimelor decenii relevă o evoluție semnificativă în infrastructură și condiții de viață.
Drumuri modernizate și rețele de utilități extinse
În ciuda percepției generale, infrastructura rutieră din Maramureș a cunoscut o transformare remarcabilă. Drumuri care odinioară erau impracticabile, necesitând tractoare și remorci prin noroi, precum cele de pe Culmea Prelucilor sau drumul de piatră de la Budești spre Bârsana, sunt acum asfaltate și modernizate. Chiar și localități izolate sau de la marginea județului, precum Groșii Țibleșului sau Ieud, se mândresc acum cu aproape 100% din străzile și ulițele asfaltate. Această modernizare a fost susținută în mare parte de fonduri europene, contribuind la conectivitatea sporită a zonelor rurale. Pe lângă drumuri, rețelele de apă și canalizare au fost extinse, aducând utilități în zone unde odinioară oamenii erau izolați pe timpul iernii. De asemenea, se observă implementarea de soluții moderne, precum iluminatul stradal cu panouri fotovoltaice în unele sate.
Extinderea rețelelor de utilități nu se oprește la drumuri și apă. Introducerea gazului metan în Maramureș reprezintă un alt pas important, cu magistrale construite de-a lungul Văii Izei și spre Țara Codrului, vizând orașe precum Vișeu, Borșa și Baia Mare. Această dezvoltare energetică completează imaginea unei regiuni în tranziție spre standarde europene.
Evoluția construcțiilor în Maramureș este, de asemenea, notabilă. Datorită veniturilor obținute de localnici din străinătate, s-au ridicat case moderne, transformând peisajul urban și rural. Au apărut „cartiere noi” în diverse localități, fie că vorbim de locuințe permanente sau de case de vacanță. Această creștere a infrastructurii rezidențiale a fost însoțită de o explozie a sectorului turistic, cu un număr mare de pensiuni, moteluri și alte forme de cazare apărute în întreaga regiune, de la Bicaz la Săpânța.
Un alt aspect pozitiv remarcat este dispariția vizibilă a deșeurilor aruncate la întâmplare, în special a PET-urilor. Oamenii par să fie mai conștienți de importanța curățeniei, fie prin colectarea selectivă, fie prin renunțarea la abandonarea gunoaielor pe marginea drumurilor. Această schimbare, deși poate părea minoră, contribuie la o imagine generală mai curată a județului.
În ceea ce privește imaginea generală, Maramureșul a depășit stadiul satelor sărace, cu copii desculți și lipsuri majore. Orașe precum Cavnic și Baia Sprie au căpătat un aspect turistic, iar Borșa și Sighetul își redefinesc identitatea. Chiar și comunele mai mici au evoluat, devenind mai urbane și oferind un confort sporit locuitorilor, comparativ cu zonele mărginașe ale orașelor.
Cu toate acestea, provocările persistă. Lipsa unui cod clar al construcțiilor în zonele tradiționale a dus la apariția kitsch-ului în arhitectură, iar depopularea satelor rămâne o problemă acută, mulți maramureșeni fiind plecați la muncă în străinătate. De asemenea, poluarea, fie din cauza deșeurilor, a haldelor de steril sau a apelor uzate, continuă să fie o preocupare. Pierderea elementelor tradiționale, precum portul popular, în favoarea influențelor globalizante, este un alt aspect discutat.
În concluzie, Maramureșul a parcurs o cale lungă în cei 37 de ani de după comunism, demonstrând o evoluție semnificativă în infrastructură, utilități și turism. Deși există încă aspecte ce necesită îmbunătățiri, precum planificarea teritorială și conservarea identității culturale, imaginea generală este una a progresului și a adaptării la standardele europene, chiar dacă prețul acestei transformări implică și anumite pierderi culturale.
Sursa: graiul.ro
