Sâmbătă dimineață, 28 februarie 2026, Statele Unite și Israelul au lansat ceea ce oficialii de la Tel Aviv au numit „un atac preventiv” asupra Iranului. Explozii au fost raportate în Teheran și în mai multe orașe iraniene, Iranul a răspuns cu rachete spre Israel, iar Orientul Mijlociu a intrat oficial în cel mai grav conflict din ultimele decenii. Întrebarea care se pune imediat pentru România este simplă și directă: ce legătură are acest război cu noi și cu ce contribuim, voluntar sau nu, la el?
Răspunsul este mai complex decât pare la prima vedere.
România este deja în ecuație, prin Deveselu
Cel mai important element care plasează România în centrul acestui conflict nu este o decizie politică luată azi, ci una luată acum zece ani. Baza de la Deveselu, în județul Olt, găzduiește sistemul Aegis Ashore — componenta terestră fixă a scutului antirachetă american din Europa, proiectat explicit ca un scut împotriva rachetelor balistice iraniene.
Chestiunea nu este speculativă. În 2016, când sistemul a devenit operațional, secretarul adjunct al Apărării din SUA, Bob Work, a declarat explicit că instalația de la Deveselu apără țările NATO de rachetele iraniene. Sistemul utilizează interceptoare SM-3 și SM-6 și este conceput pentru a detecta, urmări, intercepta și distruge rachete balistice în zbor, putând urmări și intercepta simultan mai multe rachete balistice în spațiu, apărându-se în același timp împotriva atacurilor cu drone.
România se află în raza maximă de acoperire — de până la 2.000 de kilometri — a arsenalului iranian de rachete balistice. Cu alte cuvinte, suntem nu doar în dispozitivul defensiv al NATO împotriva Iranului, ci suntem și potențial vulnerabili la un contraatac iranian asupra infrastructurii militare americane de pe teritoriul nostru.
Fostul ministru de Externe Hurezeanu a subliniat că Deveselu a fost practic transformată într-o bază americană, obiectivul principal al instalației fiind tocmai posibilele atacuri cu rachete balistice din Iran.
Reacția Bucureștiului: alertă, dar fără poziție tranșantă
Oficialii români au evitat să adopte o poziție tranșantă privind atacul israeliano-american asupra Iranului. Singura declarație legată direct de eveniment a venit de la premierul Ilie Bolojan, și aceea vizând situația cetățenilor români aflați în zona de conflict.
Bolojan a declarat că toate structurile sunt în alertă și că autoritățile caută soluții pentru repatrierea cetățenilor români aflați în statele care și-au închis spațiul aerian. „Angajații ambasadelor noastre sunt în bună regulă, sunt la posturi. Asta este datoria lor și trebuie să rămână pe poziții, în așa fel încât să îi susțină pe cetățenii noștri sau să reprezinte țara noastră în aceste țări, chiar și în această situație dificilă”, a transmis premierul.
Discreția Bucureștiului este în sine o poziție politică. România este membră NATO și are pe teritoriul ei infrastructură militară americană activă — nu are marjă de manevră diplomatică față de Washington. Nu poate condamna atacul, dar nici nu se grăbește să îl laude în mod explicit.
Circa 1.500 de români, blocați din cauza conflictului
Efectele imediate ale războiului s-au simțit rapid și în viața cotidiană a cetățenilor români. Aproximativ 1.500 de pasageri din România au fost afectați de atacul asupra Iranului, după ce mai multe companii aeriene au anulat zborurile în toată zona.
TAROM a suspendat temporar zborurile comerciale către și dinspre Tel Aviv în perioada 28 februarie — 3 martie 2026, iar toate zborurile spre Qatar, Kuwait, Bahrain, Emiratele Arabe Unite și Oman au fost anulate sâmbătă. La fel, toate zborurile spre Liban, Siria, Irak, Iran și Iordania au fost anulate până pe 2 martie.
Ministrul de Externe Oana Țoiu a precizat că personalul diplomatic al României din statele afectate rămâne la posturi pentru asistență consulară și că se lucrează la soluții de repatriere pentru românii blocați în regiune.
România pe harta de război a Iranului
Dincolo de declarațiile diplomatice prudente, există o realitate strategică pe care experții o subliniază cu claritate: prin prezența bazei Deveselu, România apare pe harta de război a Iranului.
Când scutul de la Deveselu a fost proiectat și aprobat, acesta a fost pus pe harta strategică a NATO ca un scut în relația cu Iranul. Astfel, România apare pe harta de conflict atât a rușilor, cât și a iranienilor. Serviciul Român de Informații a avertizat în trecut că structurile militare de tipul scutului de la Deveselu reprezintă potențiale ținte pentru inamicii estici, în contextul unui conflict extins.
Iranul, la rândul lui, a dat semnale clare că înțelege această geografie militară. Ministerul de Externe al Iranului a anunțat sâmbătă că Republica Islamică a desemnat forțele navale și aeriene ale tuturor statelor membre UE drept organizații teroriste — o escaladare retorică cu implicații directe pentru România ca membră a blocului comunitar.
Obligații NATO: toți pentru unul, unul pentru toți
Există un cadru legal și militar care definește cu precizie ce trebuie să facă România în cazul unui conflict în care SUA sunt implicate. Ca membră a Alianței Nord-Atlantice, România și-a asumat Articolul 5 al Tratatului de la Washington — clauza de apărare colectivă. Dacă SUA sunt atacate sau dacă infrastructura militară americană de pe teritoriul NATO este atacată, membrii alianței au obligația să răspundă solidar.
NATO a anunțat sâmbătă că urmărește îndeaproape evoluțiile din Iran, precizând totodată că Articolele 5 și 6 ale Tratatului se aplică atacurilor asupra teritoriului statelor membre, nu acțiunilor militare desfășurate de acele state în afara ariei NATO. Cu alte cuvinte, atâta timp cât Iranul nu atacă direct un stat NATO, alianța nu este automat în stare de război — dar situația poate escalada rapid.
Bugetul Apărării și presiunea pentru reînarmare
Conflictul din Iran vine în același moment în care România se află în plin dezbatere asupra bugetului de apărare pentru 2026. Ministrul Apărării a cerut alocarea a 2,7% din PIB pentru apărare, în condițiile în care la Summit-ul NATO de la Haga din iunie 2025, aliații au decis să crească treptat cheltuielile militare până la 5% din PIB până în 2035.
Izbucnirea unui conflict major în Orientul Mijlociu, cu rachete iraniene zburând spre Israel și cu sisteme Aegis activate în toată zona, va amplifica presiunile asupra Bucureștiului să aloce mai mulți bani pentru apărare și să accelereze modernizarea armatei. România a comandat deja sute de tancuri dintre cele mai moderne produse în prezent — o reînarmare fără precedent în istoria recentă a țării.
Ce urmează pentru România
Scenariul cel mai optimist este cel în care conflictul rămâne limitat la Orientul Mijlociu, Iranul nu atacă direct infrastructura NATO din Europa, iar România rămâne un actor de fundal — cu scutul de la Deveselu activ, cu ambasadele la posturi și cu cetățenii repatriați pe măsură ce spațiile aeriene se redeschid.
Scenariul cel mai îngrijorător, pe care experții îl menționează cu prudență crescândă, este cel în care Iranul decide să atace infrastructura militară americană din Europa, inclusiv Deveselu — o țintă identificată explicit de Teheran de-a lungul anilor ca parte a dispozitivului ostil față de programul său nuclear.
Deocamdată, România se află în postura pe care o cunoaște bine din ultimii ani: membră loială NATO, cu infrastructură militară americană pe teritoriul său, cu o diplomație atentă să nu irite Washingtonul și cu o populație care privește cu îngrijorare un conflict care, geografic vorbind, pare departe, dar strategic este mai aproape decât ar vrea mulți să admită.
