Premierul canadian Mark Carney a pornit un demers fără precedent în istoria recentă a relațiilor transatlantice: reorientarea economică și strategică a Canadei dinspre Statele Unite, partenerul ei tradițional de peste un secol, către Uniunea Europeană. Planul, aflat deja în discuții avansate cu Bruxellesul, ar putea transforma Canada într-un „membru asociat” al UE — un statut inedit, care nu presupune aderarea propriu-zisă, dar care ar apropia țara nord-americană de piața unică europeană mai mult decât orice alt stat din afara blocului comunitar.
De la ruptura comercială cu Washington, la apropierea de Bruxelles
Demersul lui Carney nu a apărut din senin. Relația comercială dintre Ottawa și Washington a intrat, în ultimele luni, în cea mai gravă criză din istoria ei modernă: negocierile comerciale dintre cele două țări s-au blocat definitiv, iar administrația Trump a impus tarife vamale de 50% pentru bunuri canadiene în valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari, după ce anterior mai aplicase tarife de 25% pentru majoritatea produselor canadiene, inclusiv oțel, aluminiu și industria auto. Canada a răspuns cu propriile tarife de retorsiune, iar oficialii de la Ottawa acuză direct Washingtonul de imixtiune în suveranitatea națională a Canadei, printr-o serie de cereri considerate excesive — de la restricții legate de limba franceză, până la limitarea capacității Canadei de a încheia acorduri comerciale separate cu alți parteneri.
Pe acest fond, premierul canadian a făcut din apropierea de Europa pilonul central al politicii sale externe, cu nu mai puțin de 12 vizite în Europa de la preluarea mandatului, în martie 2025. Carney susține că țările de putere medie ar trebui să coopereze între ele, în loc să „concureze pentru bunăvoința” marilor puteri — o filozofie care pare să ghideze întregul demers de reorientare strategică a Canadei.
Ce înseamnă, concret, statutul de „membru asociat”
Carney poartă, de mai multe luni, discuții discrete cu liderii europeni — printre care reprezentanți ai Franței, Italiei, Germaniei și statelor scandinave — pentru a integra mai profund Canada, o țară cu 41 de milioane de locuitori, în structurile economice și strategice ale Uniunii Europene. Premierul i-a cerut emisarului său special pentru Europa să analizeze cele mai ambițioase variante de apropiere de UE, fără ca Ottawa să urmărească, în mod oficial, aderarea deplină la blocul comunitar sau la piața unică europeană. Chiar în aceste discuții, Carney a propus ca țara sa să primească un statut complet nou: „membru asociat al Uniunii Europene” — o variantă pe care oficiali canadieni și europeni citați de WSJ o descriu drept una la care Bruxellesul se arată deschis.
Concret, grupurile tehnice de lucru analizează în prezent modalități prin care Canada ar putea fi conectată, chiar dacă informal, la piața unică europeană — evaluată la aproximativ 21.000 de miliarde de dolari — în domenii considerate strategice: energie, inteligență artificială, minerale critice necesare pentru baterii și semiconductori, și, mai ales, apărare. Practic, mărfurile, serviciile și angajații canadieni din aceste sectoare ar putea, în timp, să circule cu mai puține obstacole între Canada și Europa, estompând treptat granițele economice clasice ale Uniunii. În discuțiile cu Franța a fost analizată chiar și posibilitatea ca cetățenii canadieni să poată locui și munci în Europa fără viză, iar președintele francez Emmanuel Macron discută frecvent cu Carney pe acest subiect, potrivit oficialilor familiarizați cu negocierile.
Proiecte comune: cabluri submarine, centre de date și o rută arctică
Dincolo de componenta pur comercială, planul discutat de Ottawa și Bruxelles cuprinde proiecte de infrastructură cu potențial de a redesena parțial legăturile economice dintre cele două continente. Printre ideile aflate pe masa negocierilor se numără instalarea unor cabluri submarine între Canada și Europa, precum și construirea în comun a unor centre de date, sisteme de stocare în cloud și noi rețele de sateliți, gândite să nu mai depindă de marile companii americane de tehnologie — un semnal clar al neîncrederii tot mai mari pe care oficialii canadieni și europeni o manifestă față de infrastructura digitală controlată de Statele Unite. Unele persoane implicate direct în negocieri ar fi renunțat deja la platforme americane precum Gmail sau WhatsApp, potrivit oficialilor citați de WSJ.
Carney susține, în plus, construirea de conducte prin care gazele canadiene, exportate în mod obișnuit peste granița cu Statele Unite, să poată fi redirecționate către aliații europeni aflați în plin proces de renunțare la energia rusească. Planul mai include utilizarea spărgătoarelor de gheață pentru deschiderea unei rute comerciale prin Pasajul de Nord-Vest, prin care îngrășămintele canadiene ar urma să ajungă mai ușor pe piața europeană — un proiect care miza, până de curând, aproape exclusiv pe relația cu vecinul american.
Cercetare, universități și un parteneriat deja început pe zona de apărare
Cooperarea vizată de cele două părți nu se oprește la comerț și energie. Ottawa și Bruxelles-ul discută despre interconectarea instituțiilor lor de cercetare, cu obiectivul de a construi o rețea științifică suficient de puternică pentru a concura cu sistemul universitar american, precum și despre includerea Canadei în programele europene de schimburi universitare, pentru ca tot mai mulți studenți canadieni și europeni să poată studia pe celălalt continent.
Relația militară dintre cele două părți este, de altfel, deja într-un stadiu avansat: Canada a devenit, în cursul acestui an, prima țară din afara Europei admisă în inițiativa SAFE (Security Action for Europe) a Uniunii Europene, un pas concret care precede și susține discuțiile mai ample despre statutul de membru asociat.
Obstacolele care pot bloca sau încetini apropierea
Un asemenea parteneriat, oricât de avansat este deja în discuții, se lovește de obstacole semnificative. Aproximativ două treimi din exporturile Canadei ajung, în continuare, în Statele Unite, peste cea mai lungă frontieră terestră din lume, iar administrația americană mizează tocmai pe această interdependență economică profundă pentru a determina Ottawa să revină la masa negocierilor și să accepte concesii. În plus, popularitatea internă a lui Carney ar putea avea de suferit atunci când canadienii vor resimți, la propriu, consecințele economice ale unei reorientări atât de ample, iar guvernul federal ar putea ezita să cedeze o parte din suveranitatea națională, mai ales în contextul în care se confruntă deja cu mișcări separatiste active în Alberta și Quebec. De regulă, țările care beneficiază de relații comerciale foarte apropiate cu UE contribuie și la bugetul comunitar, acceptă libera circulație a lucrătorilor europeni și aplică o parte semnificativă din reglementările blocului — condiții care ar putea genera dezbateri politice intense în interiorul Canadei.
Discuțiile sunt complicate suplimentar de detalii tehnice dificil de armonizat, printre care regulile europene privind originea produselor, esențiale pentru a stabili ce bunuri canadiene ar putea beneficia, de fapt, de acces preferențial pe piața unică.
Carney, propus drept „al 28-lea stat al UE”, nu „al 51-lea al SUA”
Simbolismul politic al demersului nu a scăpat liderilor europeni. „Nu ar fi minunat dacă țara Canada ar deveni al 28-lea stat al Uniunii Europene, în loc de al 51-lea stat al Statelor Unite?”, a declarat președintele Finlandei, Alexander Stubb, aflat în contact regulat cu premierul canadian — o referire directă la afirmațiile repetate ale președintelui american Donald Trump, care a sugerat în trecut că Canada ar trebui să devină pur și simplu al 51-lea stat american.
Mark Carney urmează să se adreseze Parlamentului European pe 17 septembrie și să participe, cu o zi înainte, la discursul anual „Starea Uniunii” al președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen — un discurs care stabilește prioritățile politice ale blocului comunitar pentru perioada următoare. Invitația adresată premierului canadian este, potrivit analiștilor, mult mai încărcată politic decât cele din anii precedenți, când Bruxellesul a preferat, de regulă, figuri din societatea civilă, axate în special pe subiectul Ucrainei. La scurt timp după discurs este programat și un summit bilateral Canada-UE, în cadrul căruia ar urma să fie anunțate noi grupuri de lucru menite să transforme propunerile discutate până acum în proiecte concrete.
WSJ a discutat, pentru investigația sa, cu oficiali din 12 guverne implicate direct în aceste negocieri, care susțin că ambițiile reale ale premierului canadian depășesc semnificativ tot ceea ce a fost prezentat, până acum, în mod public — inclusiv perspectiva ca marile companii canadiene să devină, pe termen lung, furnizori constanți ai pieței unice europene. Deși oficialii canadieni și europeni insistă că nu ascund aceste discuții de Casa Albă, neîncrederea tot mai vizibilă față de Statele Unite și față de companiile americane de tehnologie transpare constant din declarațiile celor implicați direct în proces.
„Este o schimbare tectonică realizată prin grupuri de lucru și birocrație. Este complet lipsită de spectaculozitate, dar are consecințe uriașe”, a rezumat un oficial canadian implicat direct în negocieri, surprinzând astfel natura discretă, dar potențial istorică, a acestei reorientări strategice.
