Răspunsul scurt este simplu și deloc măgulitor pentru nimeni implicat: numele lui Călin Georgescu a devenit, în ultimii doi ani, unul dintre cele mai fiabile cuvinte-cheie din social media românesc pentru a garanta vizualizări, comentarii și bani din reclame — indiferent dacă cel care postează îl susține, îl critică sau doar îi menționează numele într-un titlu. Nu este vorba, în primul rând, despre convingeri politice autentice ale creatorilor de conținut, ci despre o combinație extrem de eficientă de algoritmi care recompensează indignarea, un public deja polarizat care abia așteaptă un motiv de ceartă și un model de monetizare care plătește literalmente pe vizualizare, indiferent de calitatea sau onestitatea conținutului.
Cifrele care explică fenomenul
Succesul lui Georgescu pe rețelele sociale nu este o impresie subiectivă, ci un fenomen măsurabil cu cifre concrete. La o zi după ce și-a lansat un cont nou pe TikTok, în decembrie 2024, candidatul a strâns 4,5 milioane de vizualizări la primul clip, peste 562.000 de aprecieri și mai bine de 44.000 de comentarii, depășind rapid, ca număr de urmăritori, atât alți politicieni consacrați. Analizele de social media citate în presă arată o rată de engagement de aproximativ 18% pentru conținutul său pe TikTok — o cifră neobișnuit de mare, având în vedere că majoritatea conturilor, chiar și cele populare, se învârt undeva între 2 și 5%.
Volumul de conținut generat în jurul lui este, la rândul lui, impresionant: analize independente au numărat aproape 250 de postări în doar trei luni pe pagina sa oficială de Facebook, o medie de peste 80 pe lună, cu un ritm care s-a dublat în anumite perioade. La aceste postări oficiale se adaugă un ecosistem întreg de pagini, conturi și canale — unele declarat pro-Georgescu, altele declarat critice — care preiau, comentează, disecă sau ridiculizează fiecare declarație a lui, tocmai pentru că știu că genul acesta de conținut „prinde”.
Cine câștigă bani din asta — și de ce nu contează dacă e critică sau laudă
Poate cel mai revelator aspect al fenomenului este că mecanismul de monetizare funcționează la fel de bine indiferent de tabără. O investigație Europa Liberă a documentat cazul unor administratori de pagini de Facebook care recunosc, direct, rețeta: „Datorită faptului că articolele despre Călin Georgescu și politică fac mai multe Page Views, asta postam și noi”. Administratorii unor astfel de pagini au explicat că au înființat rețele întregi de pagini noi special pentru a posta conținut despre el, motivați exclusiv de veniturile din reclamele afișate lângă articole — prin platforme de tip Google AdSense sau alte rețele publicitare — nu de vreo convingere politică reală.
Fenomenul funcționează simetric: la fel cum paginile pro-Georgescu câștigă din vizualizări, și cele care îl critică dur, care îi expun minciunile sau care ironizează declarațiile lui strâng exact același tip de trafic, pentru că, din perspectiva algoritmului, un comentariu furios sau un share indignat valorează la fel de mult ca un like admirativ. Ambele tabere alimentează, practic, același motor publicitar.
La acest ecosistem se adaugă și promovarea plătită, documentată direct în cazul campaniei sale: influenceri cu peste un milion de urmăritori au primit sume consistente pentru a distribui conținut electoral, iar alții, cu audiențe mai mici, de aproximativ 200.000 de urmăritori, au recunoscut că au fost plătiți cu sume în jurul a 2.000 de lei pentru un singur clip de susținere — bani dați, în multe cazuri, „la negru”, fără declarare oficială a parteneriatului, deși legea electorală impune marcarea clară a conținutului plătit.
De ce indignarea generează mai mult profit decât un conținut echilibrat
Explicația structurală, valabilă nu doar pentru cazul Georgescu, ci pentru întreg peisajul rețelelor sociale, ține de modul în care sunt construiți algoritmii de recomandare. Potrivit lui Steven Roberts, cercetător la Universitatea Monash din Melbourne, platformele sunt concepute să ne capteze atenția cât mai mult timp posibil, iar acest obiectiv „înseamnă, de prea multe ori, ca accentul să fie pus pe conținuturi provocatoare și extreme, deoarece indignarea generează implicare, iar implicarea generează profit”. Cu alte cuvinte, un algoritm nu distinge moral între o postare care spune adevărul și una care manipulează — distinge doar cât timp petrec oamenii comentând, distribuind și revenind la ea.
Acest mecanism explică exact de ce titlurile agresive la adresa lui Georgescu — care îl numesc mincinos, care îi expun contradicțiile sau care îl compară cu propaganda rusă — funcționează la fel de bine, dacă nu chiar mai bine, decât conținutul care îl susține. Un asemenea titlu activează două categorii de public deodată: pe cei care sunt deja de acord și comentează validând mesajul, și pe susținătorii lui, care sar să îl apere, generând, prin simpla lor reacție defensivă, exact tipul de conflict în comentarii pe care algoritmul îl răsplătește cu vizibilitate suplimentară. Practic, criticarea dură a unei figuri polarizante este una dintre cele mai sigure rețete de a maximiza engagementul, pentru că, spre deosebire de un subiect neutru, garantează reacție din ambele tabere.
Camerele cu oglinzi și rolul comentariilor în conflict
Un alt strat al explicației ține de modul în care rețelele sociale au restructurat felul în care oamenii se raportează la informație. Un studiu realizat de lect. univ. dr. Tănase Tasențe, de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, publicat în revista Vivat Academia, descrie fenomenul drept o „cameră cu oglinzi”, în care utilizatorii nu mai văd perspective diferite de ale lor, ci doar reflecția propriilor convingeri, algoritmii ascunzând sistematic ideile care ar putea să îi scoată din zona de confort. Cercetarea subliniază că nici măcar educația media solidă nu poate proteja complet un utilizator de acest efect, pentru că nu poți verifica informații pe care algoritmul, de la bun început, nici nu ți le arată.
Această fragmentare explică de ce comentariile la postările despre Georgescu se transformă atât de repede în conflict deschis: fiecare tabără a fost deja „antrenată” de propriul feed să vadă cealaltă parte ca fiind ostilă sau needucată, iar o postare virală despre el devine, practic, singurul loc din online unde cele două bule ajung să se ciocnească direct. Rezultatul nu este dialog, ci un schimb de replici tăioase care, din perspectiva rețelei sociale, înseamnă exact ceea ce își dorește — timp petrecut pe platformă, notificări, revenire constantă la fir pentru a vedea „cine a mai răspuns”.
Contextul politic care alimentează combustibilul
Fenomenul nu ar avea aceeași forță fără contextul de fond: anularea alegerilor prezidențiale din 2024, acuzațiile de amplificare prin roboți și conturi automatizate ale mesajelor sale, cercetarea penală care îl vizează și acuzațiile repetate de promovare a unor narative asemănătoare propagandei rusești au transformat numele lui Georgescu într-un declanșator emoțional instantaneu pentru o parte semnificativă a populației. Când un subiect este deja încărcat de o asemenea tensiune socială reală, orice conținut care îl invocă — fie el un fapt divers, o teorie sau o simplă mențiune — moștenește automat o parte din acea încărcătură emoțională, ceea ce face munca infuencerilor și administratorilor de pagini mult mai ușoară: nu trebuie să construiască ei tensiunea, ea există deja în public, gata să fie activată de un titlu bine ales.
Ce înseamnă, practic, pentru cineva care dă scroll prin comentarii
Pentru utilizatorul obișnuit, care ajunge să se certe într-un fir de comentarii pe tema Georgescu, este util de reținut că, indiferent de cât de sincer simte nevoia de a-și apăra poziția, participarea lui la ceartă este exact rezultatul dorit de mecanismul care a plasat postarea respectivă în fața lui. Nu este o coincidență și nu este, de cele mai multe ori, nici măcar despre convingerea reală a celui care a scris articolul sau clipul — este despre un model de afaceri care a descoperit că polarizarea aduce bani mai repede și mai constant decât nuanța.
