Răspunsul scurt este că un „certificat CE” nu se cumpără și nu se primește de la o autoritate chineză sau europeană doar pe baza unei cereri. Marcajul CE este rezultatul unei proceduri de evaluare a conformității pe care o desfășoară producătorul (iar, pentru produsele cu marcă proprie, importatorul din UE), conform legislației europene aplicabile produsului. Testele pot fi făcute în China, la laboratoare acreditate, dar răspunderea juridică rămâne la cel care introduce produsul pe piața europeană. Pentru majoritatea categoriilor de produse nu este nevoie de niciun certificat emis de un organism terț: producătorul face testele, întocmește dosarul tehnic, semnează declarația UE de conformitate și aplică marcajul. Doar produsele cu risc mai mare (echipamente de protecție de categoriile II și III, dispozitive medicale peste clasa I, anumite mașini, aparate cu gaz, echipamente sub presiune și altele) cer intervenția unui organism notificat. Din acest motiv, „certificatele CE” primite de la furnizorii chinezi trebuie verificate, pentru că o parte dintre ele sunt false, depășite sau emise pentru alt produs.
Ce înseamnă de fapt „certificat de conformitate”
În practică, sub această denumire sunt amestecate cinci documente diferite, iar lipsa de claritate este sursa multor greșeli.
Marcajul CE este simbolul aplicat pe produs. Prin el, producătorul declară pe propria răspundere că produsul respectă cerințele legislației europene de armonizare. Regulile generale sunt în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și în Decizia nr. 768/2008/CE, parte din așa-numitul „Nou Cadru Legislativ”. Marcajul trebuie să fie vizibil, lizibil și durabil, cu o înălțime de cel puțin 5 mm, dacă actul legislativ specific nu prevede altfel, și cu proporțiile din regulament.
Declarația UE de conformitate (DoC) este documentul semnat de producător sau de reprezentantul lui, în care se identifică produsul, se enumeră actele legislative și standardele aplicate și se precizează, dacă este cazul, organismul notificat implicat. Ea este singurul document pe care legea îl cere întotdeauna, indiferent de categoria produsului.
Raportul de încercări (test report) este emis de un laborator și arată ce teste au fost făcute, după ce standarde și cu ce rezultate. El nu este un certificat, ci o dovadă care susține declarația.
Dosarul tehnic conține descrierea produsului, schemele, lista de componente, analiza de risc, standardele aplicate, rapoartele de încercări și instrucțiunile. Trebuie păstrat cel puțin 10 ani după introducerea produsului pe piață și pus la dispoziția autorităților, la cerere.
Certificatul de examinare UE de tip sau de aprobare a sistemului de calitate este singurul document care chiar se numește „certificat” și este emis de un organism notificat, adică un organism de evaluare a conformității desemnat de un stat membru și notificat Comisiei Europene. Lista lor este în baza de date NANDO (New Approach Notified and Designated Organisations), iar numărul de patru cifre al organismului apare lângă marcajul CE atunci când acesta intervine în faza de producție.
Cine răspunde: producătorul, importatorul sau reprezentantul
Legislația europeană pune obligațiile pe „operatori economici”, iar rolurile sunt definite precis.
Producătorul este cel care proiectează sau fabrică produsul ori îl comercializează sub numele sau marca sa. El face evaluarea conformității, întocmește dosarul tehnic și declarația, aplică marcajul CE și se asigură că producția în serie rămâne conformă cu produsul testat. Dacă fabrica din China este doar un subcontractant, iar marca aparține firmei europene, producător este, juridic, firma europeană.
Importatorul este prima entitate din UE care introduce pe piață un produs din afara Uniunii. El nu poate vinde un produs nemarcat sau fără documentație. Trebuie să verifice că producătorul a făcut procedura de evaluare, că există marcajul CE și documentele cerute, că produsul are eticheta și instrucțiunile necesare, și să își treacă numele și adresa pe produs, pe ambalaj sau în documentul care îl însoțește. Importatorul păstrează copia declarației de conformitate timp de 10 ani și se asigură că dosarul tehnic poate fi pus la dispoziția autorităților. Dacă vinde produsul sub marca sa, importatorul preia obligațiile producătorului.
Reprezentantul autorizat este o persoană stabilită în UE, împuternicită în scris de producătorul din afara Uniunii să îndeplinească anumite sarcini în numele lui. Mandatul nu poate include întocmirea dosarului tehnic sau a evaluării conformității, care rămân la producător.
Regulamentul (UE) 2019/1020 privind supravegherea pieței cere, din 16 iulie 2021, ca pentru o serie largă de produse (jucării, echipamente electrice, echipamente radio, mașini, echipamente de protecție, produse care conțin substanțe restricționate și altele) să existe în UE un operator economic care răspunde de informațiile privind conformitatea: producătorul, importatorul, reprezentantul autorizat sau prestatorul de servicii logistice. Fără el, produsul nu poate fi introdus legal pe piață.
La acestea se adaugă Regulamentul (UE) 2023/988 privind siguranța generală a produselor (GPSR), aplicabil din 13 decembrie 2024. Chiar și pentru produsele care nu poartă marcaj CE, el cere o persoană responsabilă stabilită în UE, informații de trasabilitate pe produs (tip, lot sau număr de serie, numele și adresa producătorului și ale persoanei responsabile) și afișarea acestor date în anunțurile online.
Pașii procedurii, de la idee la marcajul CE
Pasul 1: Stabilirea legislației aplicabile. Un produs poate intra sub mai multe acte simultan. Exemple frecvente: Directiva 2014/35/UE privind echipamentele de joasă tensiune (LVD), pentru aparate electrice între 50 și 1.000 V c.a. sau între 75 și 1.500 V c.c.; Directiva 2014/30/UE privind compatibilitatea electromagnetică (EMC); Directiva 2014/53/UE privind echipamentele radio (RED), pentru orice produs cu Wi-Fi, Bluetooth, GSM sau alte emițătoare; Directiva 2009/48/CE privind siguranța jucăriilor; Regulamentul (UE) 2016/425 privind echipamentele individuale de protecție; Regulamentul (UE) 2017/745 privind dispozitivele medicale (MDR); Directiva 2011/65/UE (RoHS) privind restricția substanțelor periculoase în echipamentele electrice; Directiva 2014/68/UE privind echipamentele sub presiune; Directiva 2014/34/UE (ATEX); Regulamentul (UE) 2016/426 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși. Haine, textile pentru casă și ustensile de bucătărie neelectrice nu intră, în general, sub marcajul CE, dar rămân supuse regulilor privind siguranța generală, substanțele chimice (REACH) și etichetarea.
Pasul 2: Cerințele esențiale și standardele armonizate. Fiecare act stabilește cerințe esențiale de siguranță. Standardele europene armonizate (EN), ale căror referințe sunt publicate în Jurnalul Oficial al UE, oferă „prezumția de conformitate”: dacă produsul le respectă, se presupune că îndeplinește cerințele legale. Pentru jucării, de exemplu, se aplică seria EN 71, iar pentru aparate electrocasnice seria EN 60335. Folosirea ediției corecte a standardului este esențială, pentru că standardele se actualizează.
Pasul 3: Analiza de risc. Producătorul identifică pericolele (electrice, mecanice, termice, chimice, de incendiu, de interferență) și arată cum sunt eliminate sau reduse. Este una dintre piesele pe care fabricile chineze o lipsesc cel mai des din dosar.
Pasul 4: Alegerea procedurii de evaluare a conformității. Decizia 768/2008/CE definește opt module de bază, de la A la H, cu variante. Modulul A (controlul intern al producției) înseamnă autocertificare: producătorul testează, documentează și semnează declarația fără organism terț. Modulele B (examinare UE de tip) și C (conformitate cu tipul pe baza controlului intern al producției) se folosesc împreună și implică un organism notificat. Modulele D, E și F presupun asigurarea calității producției sau verificarea produsului, iar G și H cer verificarea unității sau asigurarea completă a calității. Actul legislativ aplicabil arată ce module sunt permise pentru fiecare categorie.
Pasul 5: Testarea. Testele se pot face într-un laborator din China sau din UE. În China activează laboratoare proprii ale marilor grupuri internaționale de testare și certificare, precum și laboratoare locale. Cel mai important criteriu este acreditarea conform ISO/IEC 17025: în China, acreditarea este acordată de CNAS (China National Accreditation Service for Conformity Assessment), semnatar al acordului de recunoaștere reciprocă ILAC. Raportul trebuie să se refere exact la modelul vândut (cod de model, fotografii, componente critice) și la standardele europene aplicabile, în ediția în vigoare. Un raport făcut după standarde chinezești (GB) sau americane nu dovedește, singur, conformitatea cu cerințele UE.
Pasul 6: Dosarul tehnic. Conținutul tipic include descrierea produsului, desenele de proiectare și schemele electrice, lista de componente cu certificatele componentelor critice, analiza de risc, lista standardelor aplicate, rapoartele de încercări, instrucțiunile și informațiile de siguranță, precum și eticheta. Dosarul trebuie să poată fi prezentat într-o limbă pe care autoritatea o înțelege; în practică, de obicei în engleză sau în limba statului membru respectiv.
Pasul 7: Intervenția organismului notificat, dacă este cerută. Organismul notificat este întotdeauna o entitate desemnată de un stat membru al UE sau al SEE (sau, în baza unor acorduri de recunoaștere reciprocă, a unor țări terțe). Nu există organisme notificate desemnate de China. Multe organisme europene au însă filiale, birouri și laboratoare în China, așa că fabrica poate depune dosarul și mostrele local, iar auditul fabricii se poate face la fața locului sau la distanță. După evaluare, organismul emite certificatul (de regulă valabil până la cinci ani, în funcție de actul aplicabil), care apare apoi în baza de date a organismului și, pentru anumite produse, în NANDO. Numărul de identificare al organismului trebuie să apară alături de marcajul CE atunci când acesta intervine în controlul producției.
Pasul 8: Declarația UE de conformitate. Se semnează după finalizarea evaluării. Trebuie să cuprindă datele producătorului și ale reprezentantului, identificarea produsului, legislația și standardele aplicate, numărul și denumirea organismului notificat (dacă există) și locul și data emiterii. Se traduce în limba statului membru în care produsul este vândut, cel puțin pentru copia care însoțește produsul, dacă autoritatea o cere.
Pasul 9: Aplicarea marcajului CE și a informațiilor obligatorii. Marcajul se aplică pe produs sau, dacă natura lui nu permite, pe ambalaj ori în documentele însoțitoare. Împreună cu el se pun numele și adresa producătorului și ale importatorului, identificatorul produsului (tip, lot, serie), instrucțiunile și avertizările în limba țării de vânzare. Pentru România, instrucțiunile și avertizările de siguranță trebuie să fie în limba română.
Pasul 10: Controlul producției în serie. Evaluarea se referă la produsul în forma testată. Orice schimbare de design, de componente critice sau de materiale poate cere retestare. Producătorul trebuie să aibă proceduri prin care loturile ulterioare rămân conforme cu prototipul.
Ce produse cer organism notificat și care nu
Autocertificare (fără certificat terț, doar teste, dosar tehnic și declarație): majoritatea aparatelor electrice de uz casnic sub LVD și EMC, majoritatea jucăriilor care respectă standardele armonizate, echipamentele radio care aplică integral standardele armonizate, echipamentele de protecție de categoria I (risc minim), dispozitivele medicale de clasa I fără funcție de măsurare, nesterile și care nu sunt instrumente chirurgicale reutilizabile.
Intervenție obligatorie a unui organism notificat: echipamentele individuale de protecție din categoriile II și III (examinare UE de tip, iar la categoria III și supravegherea producției), dispozitivele medicale de clasele IIa, IIb și III și cele sterile sau cu funcție de măsurare, anumite mașini (cele din lista Anexa IV a Directivei Mașini, atunci când nu se aplică integral standardele armonizate), echipamentele sub presiune din categoriile mai înalte, aparatele pe gaz, ascensoarele, anumite echipamente ATEX și produsele pentru construcții, în funcție de sistemul de evaluare. La jucării și echipamente radio, organismul notificat devine necesar când nu există standarde armonizate sau când ele nu sunt aplicate integral.
Termene și costuri: ordine de mărime
Valorile de mai jos sunt orientative și variază mult de la un laborator la altul și de la un produs la altul. Singura cifră sigură se obține cerând oferte scrise.
Testele de laborator durează de obicei între 2 și 6 săptămâni de la primirea mostrelor, cu posibile extensii dacă produsul trebuie modificat și retestat. Pentru un produs electric simplu, testarea de siguranță și EMC poate ajunge la câteva mii de euro. Pentru echipamente cu componentă radio (Wi-Fi, Bluetooth, celular) costul urcă, pentru că se adaugă testele radio și, în unele cazuri, expunerea la câmpuri electromagnetice, ajungând frecvent la zeci de mii de euro la produsele complexe.
Certificarea de către un organism notificat adaugă onorarii pentru evaluare și, la modulele cu sistem de calitate, pentru auditul fabricii și supraveghere periodică. Pentru echipamente de protecție, durata este de regulă de ordinul a 1–3 luni. Pentru dispozitive medicale din clasele IIa, IIb și III, procesul sub MDR durează de obicei între 12 și 24 de luni sau mai mult, cu costuri semnificativ mai mari, iar producătorul din afara UE trebuie să aibă și un reprezentant autorizat în UE și să se înregistreze în sistemul european EUDAMED.
Capcane frecvente la furnizorii din China
Documente depășite. Un semn clasic de dosar fals sau copiat este citarea unor directive abrogate. Directiva 2006/95/CE (joasă tensiune) și Directiva 2004/108/CE (EMC) au fost înlocuite de 2014/35/UE și 2014/30/UE din 20 aprilie 2016. Directiva R&TTE 1999/5/CE a fost înlocuită de RED (2014/53/UE), obligatorie din 13 iunie 2017. Directiva privind dispozitivele medicale 93/42/CEE a fost înlocuită de MDR 2017/745, aplicabil din 26 mai 2021. Directiva 88/378/CEE privind jucăriile a fost înlocuită de 2009/48/CE. Dacă declarația cită acte din această listă, documentul nu poate fi luat în serios.
Certificate pentru alt produs. Raportul de încercări este valabil doar pentru modelul și configurația testate. Furnizorii folosesc adesea raportul unui model similar pentru a susține altul. Trebuie verificate codul de model, fotografiile, componentele critice și data raportului (de regulă, un raport mai vechi de unul sau doi ani, sau făcut înaintea unei modificări de produs, nu mai este de încredere).
Declarații de conformitate fără teste. Declarația este emisă de producător și nu are verificare externă. Faptul că furnizorul trimite un PDF cu „CE Certificate” nu dovedește nimic dacă nu există rapoarte de laborator verificabile.
Laboratoare inexistente sau care nu sunt acreditate. Rapoartele trebuie să provină de la laboratoare cu acreditare ISO/IEC 17025, iar numărul raportului trebuie verificat direct la laborator. Mari grupuri de testare oferă verificarea online a rapoartelor după număr; pentru celelalte, se trimite un email la adresa oficială a laboratorului, nu la cea din document.
Certificate de organism notificat falsificate. Orice certificat atribuit unui organism notificat trebuie căutat în NANDO, iar valabilitatea lui confirmată direct cu organismul. Dacă numărul de patru cifre de lângă marcajul CE nu corespunde unui organism listat pentru legislația respectivă, nu există certificat valid.
Marcaj contrafăcut sau confuz. Pe unele produse apare un simbol asemănător cu CE, în care literele sunt mai apropiate, numit în mod popular „China Export”. El nu are nicio valoare juridică în UE. Marcajul CE autentic respectă proporțiile din Regulamentul 765/2008, iar absența documentației face din el un simplu desen.
Confuzia cu certificările chinezești. CCC (China Compulsory Certification) este obligatorie pentru anumite produse vândute în China și nu înlocuiește CE. La fel, certificate precum CQC sau alte mărci naționale nu au efect în UE.
Alte obligații care nu țin de marcajul CE
Marcajul CE nu acoperă toată conformitatea. Un produs trebuie să respecte, după caz, REACH și restricțiile pentru substanțe chimice, RoHS pentru echipamente electrice și electronice, regulile privind bateriile (Regulamentul (UE) 2023/1542), eticheta energetică și cerințele de ecodesign, înregistrarea și raportarea pentru deșeuri de echipamente electrice (DEEE) și pentru ambalaje, precum și regulile de etichetare și de siguranță generală din GPSR. În România, controlul pieței este exercitat, în funcție de produs, de autorități precum ANPC (produse de consum), ANCOM (echipamente radio) sau Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (dispozitive medicale), iar vama poate opri produsele a căror documentație nu este în regulă.
Ce se schimbă în 2026 și 2027
Cadrul legislativ se modifică exact în perioada în care mulți importatori își reînnoiesc dosarele.
Regulamentul (UE) 2024/2847 privind reziliența cibernetică (Cyber Resilience Act) se aplică produselor cu elemente digitale. Obligațiile de raportare a vulnerabilităților exploatate și a incidentelor sunt în vigoare din 11 septembrie 2026, iar cerințele principale se vor aplica din 11 decembrie 2027. Pentru echipamentele radio, regulile privind securitatea cibernetică din RED se aplică deja din 1 august 2025.
Regulamentul (UE) 2023/1230 privind mașinile va înlocui Directiva 2006/42/CE începând cu 20 ianuarie 2027. De la această dată, pe piață pot fi introduse doar mașini conforme cu noul regulament, care aduce cerințe de securitate cibernetică și reguli pentru sistemele cu autoînvățare. Mașinile introduse pe piață până la 19 ianuarie 2027 sub vechea directivă rămân legale, dar cele introduse de la 20 ianuarie 2027 trebuie să respecte deja noul regulament, deci un lot comandat acum și livrat după această dată are nevoie de o declarație de conformitate nouă.
Regulamentul GPSR se aplică de la 13 decembrie 2024, iar cerințele privind ecodesignul produselor durabile se introduc treptat, odată cu pașaportul digital al produsului pentru anumite categorii.
Lista de verificare pentru un importator din România
Înainte de a plăti un lot dintr-o fabrică din China, cere și verifică, în ordine:
– identificarea exactă a legislației aplicabile produsului și confirmarea scrisă, din partea furnizorului, a actelor pe care le aplică;
– declarația UE de conformitate semnată, cu actele legislative în vigoare și cu standardele armonizate corecte, în ediția actuală;
– rapoarte de încercări de la laboratoare acreditate ISO/IEC 17025, care să se refere exact la modelul comandat, și verificarea lor direct la laborator;
– dosarul tehnic complet (sau acces la el), inclusiv analiza de risc și lista componentelor critice;
– certificatul organismului notificat, dacă produsul face parte dintr-o categorie care îl cere, verificat în NANDO și la organismul emitent;
– fișierele de etichetă și ambalaj cu marcajul CE, numele producătorului și al importatorului, identificatorul produsului, avertizările și instrucțiunile în limba română;
– contractul cu furnizorul care prevede responsabilitatea pentru neconformitate, dreptul de audit al fabricii și obligația de a anunța orice modificare a produsului;
– un reprezentant sau o persoană responsabilă stabilită în UE, dacă ești tu însuți cel care introduce produsul pe piață sub marca ta sau dacă furnizorul nu are una;
– o inspecție înainte de expediere, în care se compară loturile produse cu eșantionul testat, ca să se confirme că producția în serie corespunde modelului pentru care există rapoartele.
Păstrează toate aceste documente cel puțin 10 ani de la data introducerii produsului pe piață și fii pregătit să le trimiți autorităților în câteva zile de la solicitare.
