Lora a vorbit recent, cu sinceritate, despre copilăria fără tată și despre modul în care această absență i-a influențat viața. Artista, acum în vârstă de 43 de ani, a pierdut tatăl la doar patru ani, iar în 2020 și-a pierdut și mama, cele două pierderi definindu-i parcursul personal și profesional.
O copilărie marcată de lipsa tatălui
Crescând alături de o mamă puternică și determinată, Lora a învățat devreme ce înseamnă responsabilitatea și independența. În cadrul emisiunii „Puterea unui Lider”, artista a povestit cum imaginea mamei sale, o femeie care s-a luptat singură să-și crească fiica, a devenit pentru ea un model de forță.
„Tata a murit când eram mică. Aveam patru ani. Mama și-a dat toate examenele posibile să ajungă farmacist primar. La un moment dat, era și profesoară de chimie la o postliceală farmaceutică. Am văzut ce înseamnă o femeie care nu are pe nimeni și care e foarte puternică. Fără să-mi dau seama, asta și-a lăsat amprenta pe mine și pe personalitatea mea.”
Artista recunoaște că exemplul mamei i-a insuflat un puternic spirit de independență, dar și o tendință de a nu cere ajutor. „Am avut tot timpul orgoliul ăsta al femeii care poate singură, lucru care m-a obosit foarte tare și i-a făcut pe unii oameni din viața mea, mai ales bărbați, să se simtă inutili în anumite momente.”
Lecția echilibrului și a vulnerabilității
De-a lungul timpului, Lora spune că a învățat să-și tempereze această forță și să accepte sprijinul celor din jur. „Am înțeles după ani și ani că trebuie să existe echilibru și comunicare. E OK să te ajute cineva. Nu toată lumea care te ajută vrea neapărat ceva de la tine.”
Totuși, artista privește cu melancolie spre copilăria lipsită de griji, când optimismul și curajul o ghidau instinctiv: „Mi-e dor puțin de Lora mică, pentru că la ea nu existau piedici sau uși închise. Chiar dacă se închidea vreo ușă, găseam imediat o altă cale. Eram mai optimistă, mai luptătoare.”
