Lichiditatea din sistemul bancar, utilizarea facilităților oferite de Banca Națională a României (BNR), presiunile inflaționiste, riscul suveran și condițiile generale de piață sunt principalii factori care pot influența evoluția indicelui ROBOR, conform unui studiu realizat de Academia de Studii Economice (ASE) București. Analiza subliniază că nivelul ROBOR poate înregistra anumite „deviații” față de rata dobânzii de politică monetară, însă acestea au un fundament macro-financiar solid și nu sunt întâmplătoare.
Factori macro-financiari ce determină fluctuațiile ROBOR
Profesorul universitar Radu Ciobanu, prodecan al Facultății de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori din cadrul ASE București, a explicat că există o legătură stabilă pe termen lung între ROBOR și rata dobânzii de politică monetară a BNR. Cu toate acestea, nivelul efectiv al indicelui poate devia temporar de la acest echilibru. „Nivelul efectiv observat la ROBOR în piaţă poate devia temporar de la acest nivel de echilibru condiţionat de valorile ratei de politică monetară”, a precizat acesta, adăugând că rezultatele regresiei indică faptul că aceste deviații nu sunt aleatorii, ci sunt asociate cu factori precum lichiditatea din sistemul bancar, utilizarea facilităților BNR, presiunile inflaționiste, riscul suveran și condițiile generale de piață.
ROBOR, rata medie a dobânzii la care băncile din România se împrumută pe piața interbancară, este reglementat prin acte normative de nivel primar și secundar. Victor Andrei, director în cadrul Direcției Operațiuni de Piață a BNR, a subliniat la prezentarea studiului că regulile de funcționare ale pieței fac imposibilă manipularea unilaterală a indicelui. El a menționat că, începând cu 2007, BNR a introdus reguli noi pentru ROBOR, inclusiv cotații ferme și obligativitatea tranzacționării la acestea dacă este necesar. De asemenea, a fost introdus un ecart maxim între ROBID și oferta pentru ROBOR, ceea ce implică faptul că oricine ar dori să crească ROBOR ar trebui să majoreze și ROBID, expunându-se astfel la riscuri de pierderi.
Studiul ASE evidențiază impactul pozitiv și semnificativ al facilității de credit acordate de BNR asupra ROBOR, indiferent de scadență. Episoadele de deficit de lichiditate determină băncile să apeleze la această facilitate de finanțare, generând presiuni pentru majorarea ratelor dobânzii interbancare și deviind ROBOR peste nivelul de echilibru indicat de rata dobânzii de politică monetară. În situația unui surplus de lichiditate în sistemul bancar, ROBOR tinde să scadă, conform analizei. Rezultatele confirmă ipoteza conform căreia acumularea unui surplus de lichiditate atenuează presiunile pe piața monetară, determinând o contracție a ratelor dobânzii interbancare, prin impactul negativ și statistic semnificativ al facilității de depozit asupra ROBOR.
Un climat inflaționist persistent obligă banca centrală să adopte o politică monetară mai restrictivă, prin majorarea dobânzii-cheie. Acest mecanism, prin efectul de propagare către ratele dobânzilor din piața interbancară și ulterior către cele practicate pentru clienți, temperază cererea de credite, consumul și investițiile. În cele din urmă, aceste măsuri se reflectă în reducerea ratei inflației. Studiul ASE concluzionează că evoluția ROBOR este determinată de un ansamblu complex de factori macroeconomici și financiari, iar fluctuațiile temporare ale indicelui pot fi explicate prin condițiile de lichiditate din piață, politica monetară, nivelul inflației și percepția investitorilor asupra riscului suveran al României.
Sursa: digi24.ro
