Fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, a intrat în dezbaterea publică privind examenul de admitere la liceu, punând degetul pe o rană veche a sistemului românesc de învățământ: fenomenul meditațiilor. Într-o analiză aplicată, fostul demnitar susține că pregătirea suplimentară a elevilor nu este un rău în sine, ci o realitate firească și universală, prezentă deopotrivă în sistemele educaționale din Japonia, Statele Unite sau oricare alt colț dezvoltat al lumii. Problema, spune el, nu stă în existența meditațiilor, ci în absența unor politici publice care să le facă accesibile și pentru copiii din familii cu venituri modeste.
Meditațiile, un fenomen global, nu unul rușinos
În viziunea lui Funeriu, discuția despre meditații ar trebui scoasă din zona stigmatizării. Dorința părinților de a investi în educația propriilor copii este, spune el, un instinct natural, comparabil cu orice altă formă de investiție parentală. Fostul ministru consideră că practica pregătirii particulare nu poate fi eliminată și nici nu ar trebui privită ca un simptom al unui sistem bolnav, ci mai degrabă ca un mecanism suplimentar prin care cunoștințele ajung la elevi.
„Nu e nimic rău că prin meditații se transferă către copii mai multă cunoaștere. Meditațiile sunt un fenomen social în toate țările din lume, din Japonia până în California. Nu e nimic rău ca niște profesori să câștige un ban în plus pe munca lor cinstită”, a declarat Daniel Funeriu.
Ipocrizia discursului public despre inechitate
Fostul ministru merge mai departe și critică felul în care este construit, în spațiul public românesc, discursul despre inegalitatea de șanse din educație. În opinia sa, este o naivitate — sau chiar o formă de ipocrizie — să te aștepți ca familiile cu resurse financiare mai mari să nu aloce bani suplimentari pentru educația copiilor lor, câtă vreme fac acest lucru și pentru locuințe, mașini sau vacanțe.
„Inechitatea e reală, dar problema e altundeva: statul are datoria să vegheze ca un număr mult mai mare de copii să primească o educație cât mai bună. Iar discuția publică legată de inechitate este de o ipocrizie fără margini. E firesc, și așa va fi peste tot în lume, ca cei cu resurse să investească mai mult în educația copiilor lor, să aibă case mai mari, mașini mai bune și vacanțe mai luxoase”, a explicat Funeriu.
Vouchere pentru meditații, în loc de vouchere de fitness
Dincolo de diagnostic, fostul ministru propune și o soluție concretă: implicarea directă a statului în finanțarea pregătirii suplimentare pentru elevii din familii vulnerabile. Concret, Funeriu vorbește despre două instrumente — deduceri fiscale pentru părinții care plătesc meditații și vouchere dedicate exclusiv copiilor proveniți din familii cu posibilități financiare reduse.
„Meditațiile sunt o realitate integrantă a învățării, iar statul ar trebui să acorde deduceri fiscale părinților, iar celor mai săraci copii vouchere pentru meditații. Statul e responsabil să facă astfel încât un număr mare de români să aibă bani. Or, statul nu face suficient pentru asta. Vă dați seama? Dăm vouchere pentru a merge la fitness, dar nu pentru creierul copiilor noștri!”, a subliniat fostul ministru.
Ideea sa pornește de la o observație simplă: statul român finanțează deja, prin diverse scheme, activități recreative sau sportive, dar nu are niciun mecanism echivalent pentru sprijinirea educațională a elevilor defavorizați — deși miza, pe termen lung, este mult mai mare.
Mai multe materii la examen, mai multă învățare
Referitor la structura examenului de admitere la liceu și la temerile că un număr mai mare de probe ar duce automat la o explozie a cererii de meditații, Funeriu are o poziție tranșantă: fenomenul va exista indiferent de formatul examenului, așa că soluția nu este simplificarea probelor, ci, dimpotrivă, menținerea unui standard ridicat de evaluare.
„E bine să se dea examen din mai multe materii, astfel copiii vor învăța mai mult. Clar, vor fi mai multe meditații, dar nu e nimic rău cu asta: nu s-a inventat încă metoda prin care să înveți mai puțin și să fii mai bun, să știi mai multe”, a mai spus acesta.
Pentru fostul ministru, pregătirea suplimentară trebuie privită drept o investiție legitimă în capitalul educațional al copilului, nu ca un fenomen care trebuie descurajat sau combătut prin reducerea exigenței academice.
Fiscalizarea meditațiilor: o industrie „la negru” din vina statului
Deși nu condamnă meditațiile ca atare, Daniel Funeriu este critic la adresa modului haotic în care funcționează, în prezent, piața pregătirii particulare din România. În opinia sa, marea vulnerabilitate a sistemului nu este faptul că părinții plătesc pentru meditații, ci faptul că o mare parte din aceste venituri circulă nedeclarat, „la negru”, din cauza birocrației excesive și a lipsei unor mecanisme simple de impozitare.
„E profund toxic ca industria meditațiilor să fie «la negru», dar și aici e vina statului”, a afirmat fostul ministru, care propune o soluție administrativă simplă pentru profesorii care oferă meditații: un impozit forfetar, ușor de calculat și de plătit. „Statul să facă bine să spună: Plătești 10% pe an impozit și gata”, a explicat el.
O astfel de măsură, susține Funeriu, ar avea dublu beneficiu: ar aduce bani la bugetul de stat din activități care în prezent scapă complet fiscalizării și ar oferi profesorilor un cadru legal simplu, fără riscul sancțiunilor pentru muncă nedeclarată.
Conflictul de interese din propria clasă
Cea mai dură critică a fostului ministru vizează însă o practică pe care o consideră profund dăunătoare pentru relația profesor-elev: situațiile în care profesorii oferă meditații chiar propriilor elevi de la clasă sau candidaților la liceul unde predau. Funeriu vede aici un conflict de interese evident, cu potențial de a distorsiona atât actul educațional, cât și corectitudinea procesului de admitere.
„E profund toxic să dai meditații în sufragerie și în bucătărie să frigi cârnați. E profund toxic să-ți vină copiii de la clasă în casă. E profund toxic să dai meditații elevilor care vor să intre la liceul la care tu predai”, a punctat fostul ministru al Educației.
Prin aceste declarații, Daniel Funeriu conturează o poziție nuanțată în dezbaterea despre meditații: nu cere interzicerea lor și nici nu le tratează ca pe un simptom al eșecului sistemului, ci propune o reformă care să le integreze legal și echitabil în peisajul educațional românesc — prin fiscalizare simplificată, sprijin financiar pentru familiile sărace și reguli clare care să elimine conflictele de interese din interiorul școlii.
