De ce România și Polonia se îndepărtează pe fondul diferențelor instituționale și economice

Diferențele dintre București și Varșovia sunt tot mai des invocate în spațiul public, acoperind aspecte precum infrastructura, administrația, economia și calitatea vieții. O analiză economică amplă sugerează că distanța reală dintre România și Polonia nu se rezumă la dezvoltarea urbană, ci la modul fundamental în care funcționează instituțiile, economiile și politicile publice în cele două state, relateaza adevarul.ro.

Participanții la dezbateri online și analiști economici subliniază că Polonia a beneficiat de o continuitate în investițiile în infrastructură și a atras masiv fonduri europene, modernizând orașele. În contrast, dezvoltarea Bucureștiului este descrisă ca fiind rezultatul inerției, al proiectelor abandonate și al schimbărilor frecvente de direcție ale administrațiilor locale.

Explicațiile pentru aceste decalaje variază, incluzând traiectorii politice și istorice post-comuniste, diferențe în etica muncii și conceptul de „bine comun”, precum și o utilizare mai eficientă a fondurilor europene în Polonia. Unii comentatori menționează și rădăcini istorice mai vechi, legate de dezvoltarea instituțiilor de educație și nivelul de alfabetizare.

Analiza economică a lui Victor Iancu, consultant internațional, arată că, deși PIB-ul pe cap de locuitor este similar, economiile celor două țări sunt construite pe fundamente diferite. România se confruntă cu deficite bugetare mari și o datorie publică în creștere, alimentate de decizii politice repetate, în timp ce Polonia și-a păstrat spațiul fiscal pentru investiții productive.

Polonia a dezvoltat o economie diversificată, bazată pe industrie, servicii cu valoare adăugată ridicată și inovație, inclusiv companii autohtone cu tehnologii proprii. România, deși a avut o creștere economică rapidă, aceasta a fost susținută mai mult de consum și creșteri salariale din sectorul public, fiind mai fragilă și mai puțin orientată spre productivitate sau sofisticarea exporturilor.

Un alt factor crucial identificat este utilizarea fondurilor europene. Polonia a atras sume semnificativ mai mari și le-a valorificat mai eficient, în timp ce România se confruntă constant cu probleme de absorbție, cauzate de corupție, administrație ineficientă și politizarea deciziilor de finanțare.

Diferența fundamentală este una instituțională: Polonia a demonstrat capacitatea de a se corecta prin mecanisme democratice, în timp ce România este caracterizată de o disfuncționalitate cronică, unde nimeni nu plătește consecințe pentru eșecuri, conform analistului.