Soarta Pământului: Un nou studiu contrazice ipoteza înghițirii de către Soare

Oamenii de știință au revizuit o ipoteză veche privind destinul Pământului în fața evoluției Soarelui. Până de curând, se credea că planeta noastră va fi inevitabil „înghițită” de steaua sa atunci când aceasta va intra în faza de gigantă roșie. Însă un studiu recent, publicat în revista Astronomy & Astrophysics, sugerează că Pământul ar putea evita acest sfârșit dramatic, datorită unui echilibru delicat între forțele mareice și pierderea de masă a Soarelui, relateaza digi24.ro.

Aceste predicții se bazează pe înțelegerea proceselor prin care Soarele își va epuiza combustibilul nuclear. Peste aproximativ 5 miliarde de ani, hidrogenul din nucleul său va fi consumat, determinând Soarele să intre în două faze de expansiune. Prima va fi cea de „gigantă roșie”, urmată de stadiul de stea AGB (Asymptotic Giant Branch), pe măsură ce heliul din nucleu se va epuiza. Deși viața pe Pământ va fi dispărut cu mult timp înainte, aceste transformări vor avea consecințe semnificative asupra planetei.

În timpul expansiunii sale, Soarele va crește considerabil în dimensiuni, amplificând forțele mareice gravitaționale. Aceste forțe, care pe Pământ generează curenți oceanici și încetinesc rotația planetei, îndepărtând Luna, vor deveni mult mai intense. Pe măsură ce suprafața solară se va apropia de Terra, undele mareice se vor propaga și în interiorul stelei, iar disiparea energiei lor ar putea atrage Pământul spre Soare.

Pe de altă parte, Soarele va pierde o parte semnificativă din masa sa prin intermediul vânturilor stelare. Acest proces exercită un efect opus, determinând îndepărtarea orbitei Pământului. Astfel, soarta planetei noastre depinde de un echilibru fragil între aceste două fenomene contrare: atracția mareică și respingerea cauzată de pierderea de masă solară.

Mats Esseldeurs, autorul principal al studiului și cercetător la Institutul de Astronomie din cadrul Universității Leuven, a explicat că, dacă interacțiunile mareice predomină, Pământul va fi înghițit. În schimb, dacă pierderea de masă a Soarelui este mai influentă, Terra ar putea evada pe o orbită mai mare. Până acum, majoritatea studiilor înclinau spre prima variantă, bazându-se pe modele simplificate ale disipării mareelor.

Progresele recente în modelarea computerizată a mareelor, realizate în ultimii 15 ani, au permis o analiză mai precisă. Stephane Mathis, astrofizician la CEA Paris-Saclay și coautor al studiului, a subliniat că disiparea mareică este mai eficientă decât se credea anterior. Această nouă înțelegere a proceselor fizice a condus la revizuirea previziunilor anterioare.

Cercetătorii și-au îndreptat atenția și către L2 Puppis, o stea similară Soarelui în stadiul său avansat de evoluție, pentru a estima mai bine pierderea de masă. Această analiză comparativă a consolidat concluziile noului studiu. Datorită fizicii mareelor îmbunătățite și a datelor recente privind pierderea de masă, autorii afirmă că Pământul are acum o posibilitate reală de a se îndepărta de Soare, contrazicând astfel previziunile anterioare.

Această nouă perspectivă modifică imaginea popularizată anterior, conform căreia Pământul ar cădea inevitabil în Soare. Simulările recente indică faptul că și Marte ar putea scăpa de o astfel de soartă. Totuși, planetele Mercur și Venus, fiind mai apropiate de Soare, vor fi în continuare înghițite de acesta în timpul fazei sale de expansiune. După aceste transformări, Soarele va deveni o pitică albă, un corp ceresc dens și slab luminos, care se va răci lent.