Cei care au achiziționat locuințe în baza legii vânzării caselor din 1995 sau care dețin construcții ridicate înainte de 1990 pot, în sfârșit, să devină proprietari și asupra terenului pe care se află casa. O procedură administrativă derulată prin primărie permite obținerea titlului de proprietate, oferind siguranță juridică celor care locuiesc de zeci de ani pe același teren.
Cum se poate obține titlul de proprietate
Măsura vizează mii de oameni care au cumpărat casele de la stat, dar nu au primit și terenul aferent. Conform legii, atribuirea terenului se face printr-un ordin emis de prefect, pe baza unei propuneri venite de la primărie, după verificarea situației juridice.
Pentru a începe procesul, proprietarii trebuie să depună la primărie o cerere însoțită de documente care să ateste dreptul asupra locuinței. Printre actele cerute se numără:
dovada proprietății asupra casei (contract de vânzare-cumpărare, titlu de proprietate sau certificat de moștenitor);
înscrierea construcției în registrul agricol sau cadastral;
documente fiscale care arată că imobilul este declarat la primărie;
acte de identitate și, dacă este cazul, acte care dovedesc calitatea de moștenitor.
După verificarea dosarului, primăria trimite propunerea către prefectură, iar prefectul emite ordinul de atribuire, care devine titlu de proprietate și permite înscrierea terenului în Cartea Funciară.
Această procedură simplificată este destinată în special celor care locuiesc pe terenuri ce au aparținut fostelor întreprinderi de stat sau cooperativelor.
Cei care nu au acte pot apela la uzucapiune
Pentru persoanele care folosesc un teren de mulți ani, fără acte, dar plătesc impozitul și îl întrețin, legea oferă și varianta dobândirii prin uzucapiune — adică prin posesie continuă și de bună-credință.
Solicitantul trebuie să demonstreze:
că este înscris în evidențele fiscale și a plătit impozitul;
că deține un proces-verbal de bună vecinătate semnat de vecinii direcți;
că terenul a fost folosit neîntrerupt o perioadă îndelungată.
Procedura se finalizează în instanță, unde pot fi audiați martori care confirmă posesia. În funcție de durata folosinței, dreptul de proprietate se poate recunoaște după 5, 10, 20 sau 30 de ani.
După obținerea titlului, terenul devine bun propriu: poate fi vândut, moștenit sau ipotecat, oferind proprietarului siguranță legală și patrimonială.
