Este gratuit sau nu învățământul de stat în România?

Educația reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai oricărei societăți moderne. În România, Constituția prevede că învățământul de stat este gratuit, dar realitatea trăită de părinți, elevi și profesori ridică numeroase întrebări cu privire la această gratuitate. În timp ce teoretic accesul la educație este garantat fără costuri directe, în practică, numeroase cheltuieli adiționale fac ca învățământul de stat să fie departe de a fi complet gratuit.

Acest articol își propune să analizeze mai profund dacă învățământul de stat din România este cu adevărat gratuit și care sunt provocările asociate acestei situații.

Citește și: Romania-Matrimoniale.ro Sondaj, Ce cauta Romani care sunt singuri pe site-rile de matrimoniale?


Ce spune legislația despre gratuitatea educației?

Constituția României, la articolul 32, prevede că „Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin alte forme de instruire și perfecționare.” Totodată, este specificat că „învățământul de stat este gratuit, potrivit legii.”

Această prevedere este întărită de Legea Educației Naționale (Legea nr. 1/2011), care menționează că statul asigură finanțarea de bază pentru toți elevii din învățământul obligatoriu, liceal și profesional de stat. În teorie, această finanțare acoperă toate costurile esențiale pentru desfășurarea actului educațional: salariile profesorilor, întreținerea școlilor, manualele gratuite pentru elevii din ciclurile primar și gimnazial, precum și accesul la laboratoare sau resurse didactice.

Citește și: Schimbări majore în legea căsătoriilor din România


Realitatea din teren: Cheltuielile ascunse ale învățământului gratuit

Deși legislația vorbește despre gratuitate, familiile din România știu foarte bine că acest lucru este, în mare parte, o iluzie. Iată câteva dintre cele mai frecvente costuri asociate învățământului de stat:

1. Manualele și materialele auxiliare

În timp ce elevii din ciclul primar și gimnazial primesc manuale gratuite, acestea sunt adesea insuficiente, incomplete sau de slabă calitate. Drept urmare, părinții sunt adesea nevoiți să cumpere manuale suplimentare, atlase sau culegeri. În plus, în liceu, manualele nu mai sunt oferite gratuit, ceea ce devine o povară financiară pentru multe familii.

Citește și: Discriminare pe piața muncii: Firmele evită angajarea persoanelor cu dizabilități, deși legea le obligă

2. Rechizitele școlare

Achiziționarea rechizitelor – caiete, creioane, pixuri, ghiozdane, penare – cade exclusiv în sarcina părinților. Pentru o familie cu venituri modeste, costurile pot fi semnificative, mai ales la începutul fiecărui an școlar. Un ghiozdan complet echipat poate ajunge să coste câteva sute de lei.

3. Fondul clasei și fondul școlii

Deși colectarea fondului clasei și a fondului școlii este ilegală, practica este încă răspândită în multe unități de învățământ. Părinții sunt adesea încurajați, subtil sau direct, să contribuie financiar pentru diverse reparații, achiziții de mobilier sau materiale didactice, precum markere sau hârtie pentru imprimantă.

4. Uniformele școlare

În anumite școli, purtarea uniformelor este obligatorie, iar costurile sunt suportate integral de părinți. De asemenea, în cazul evenimentelor școlare, cum ar fi serbările sau concursurile, se impune adesea achiziționarea unor ținute speciale.

5. Transportul și cazarea

Pentru elevii care locuiesc în mediul rural și studiază în orașe, transportul și cazarea devin cheltuieli semnificative. Deși există subvenții pentru transport, acestea nu acoperă în totalitate costurile sau sunt greu de accesat.

6. Meditațiile

Una dintre cele mai mari probleme ale sistemului educațional din România este dependența de meditații. Mulți elevi apelează la profesori pentru lecții suplimentare, mai ales în cazul materiilor de examen, precum limba română sau matematica. Costurile pentru meditații pot ajunge la sute sau chiar mii de lei lunar.


Cauzele acestor costuri suplimentare

Problemele financiare ale părinților și elevilor din sistemul de învățământ de stat își au rădăcinile în mai mulți factori:

1. Subfinanțarea educației

România se află în coada clasamentului european în ceea ce privește procentul din PIB alocat educației. Deși legea prevede că 6% din PIB ar trebui direcționat către educație, în practică, această țintă nu a fost atinsă niciodată. Din această cauză, școlile sunt adesea nevoite să se bazeze pe contribuțiile părinților pentru a acoperi lipsurile.

2. Birocrația și proasta gestionare a fondurilor

Chiar și resursele limitate disponibile sunt adesea utilizate ineficient din cauza birocrației și a corupției. Proiectele de modernizare sau dotare a școlilor sunt frecvent întârziate sau realizate superficial.

3. Inegalitățile dintre școli

Există diferențe majore între școlile din mediul rural și cele din orașele mari. În timp ce unele școli beneficiază de dotări moderne și laboratoare bine echipate, altele funcționează în condiții precare, ceea ce amplifică nevoia de contribuții financiare din partea părinților.


Care sunt consecințele asupra societății?

Aceste costuri ascunse au efecte devastatoare asupra familiilor cu venituri reduse, contribuind la creșterea inegalităților și la abandonul școlar. Potrivit unor statistici recente, România are una dintre cele mai mari rate de abandon școlar din Europa, iar lipsa resurselor financiare este un factor major care îi determină pe elevi să renunțe la studii.

În plus, dependența de meditații subminează principiul egalității de șanse. Elevii care provin din familii cu venituri mai mari au acces la o educație mai bună, în timp ce copiii din familii defavorizate rămân în urmă.


Ce soluții există?

Pentru ca învățământul de stat să fie cu adevărat gratuit și accesibil tuturor, este nevoie de măsuri concrete, precum:

  1. Creșterea bugetului alocat educației Alocarea a 6% din PIB pentru educație, așa cum prevede legea, ar putea reduce semnificativ povara financiară asupra părinților.
  2. Asigurarea gratuității reale Statul ar trebui să acopere integral costurile pentru manuale, rechizite și uniforme, astfel încât părinții să nu mai fie nevoiți să contribuie financiar.
  3. Subvenții pentru transport și cazare Elevii din mediul rural ar trebui să beneficieze de transport gratuit și de sprijin financiar pentru cazare, acolo unde este necesar.
  4. Îmbunătățirea managementului școlar O mai bună gestionare a fondurilor și reducerea birocrației ar permite utilizarea eficientă a resurselor disponibile.
  5. Reglementarea meditațiilor Este necesară o reglementare strictă a meditațiilor pentru a reduce discrepanțele dintre elevi și pentru a îmbunătăți calitatea învățământului din școli.

Deși învățământul de stat din România este considerat gratuit din punct de vedere legal, realitatea demonstrează contrariul. Costurile asociate educației devin o povară semnificativă pentru familiile din România, iar subfinanțarea cronică a sistemului educațional accentuează aceste probleme. Pentru ca România să asigure un sistem de educație echitabil și accesibil tuturor, este esențial să se investească mai mult în educație și să se elimine barierele financiare care îi împiedică pe copii să își continue studiile. Numai astfel vom putea vorbi cu adevărat despre un învățământ gratuit și de calitate.