Mii de fermieri și crescători de ovine sunt așteptați marți, 15 septembrie, în Piața Victoriei din București, într-un protest generat în principal de restricțiile impuse asupra circulației și exportului de ovine și caprine din România.
Nemulțumirea oierilor nu a apărut peste noapte. În ultimele luni, crescătorii au reclamat pierderi importante, scăderea posibilităților de valorificare a animalelor și faptul că măsurile sanitare impuse pentru combaterea bolilor au ajuns să afecteze inclusiv fermele care nu au animale bolnave scrie bzro.ro.
Protestul a fost anunțat public de crescătorul Ionică Sterp, cunoscut și sub numele de „Ionică Ciobanul”, iar mobilizarea a fost preluată ulterior și de alți fermieri.
De ce au venit oierii la București
În centrul nemulțumirii se află blocarea comerțului cu animale vii și restricțiile privind circulația efectivelor.
Pentru crescătorii de ovine, exportul reprezintă o componentă importantă a pieței. Atunci când accesul la piețele externe este blocat, animalele care ar fi trebuit să fie vândute către cumpărători din alte țări rămân în ferme.
Iar un animal care rămâne mai mult timp în fermă înseamnă costuri suplimentare pentru crescător: furaje, apă, tratamente, forță de muncă și întreținere.
Problema devine și mai complicată atunci când oferta de animale crește pe piața internă. Dacă există mai multe animale disponibile și mai puțini cumpărători, prețul poate scădea.
O parte dintre fermieri susțin tocmai acest lucru: că restricțiile le-au redus piața de desfacere și le-au afectat veniturile.
România nu mai poate exporta ovine și caprine vii
În iunie 2026, Comisia Europeană a prelungit restricțiile privind circulația ovinelor și caprinelor din România, în contextul măsurilor de combatere a pestei micilor rumegătoare.
Restricția privind deplasarea animalelor din România către alte state și către țări terțe este prevăzută până la 31 decembrie 2026. Măsura are la bază riscul epidemiologic și apariția unor focare într-o zonă care nu fusese anterior afectată în același mod.
Autoritățile europene susțin că există riscul ca boala să se răspândească în continuare, iar limitarea circulației animalelor este una dintre măsurile folosite pentru reducerea acestui risc.
Pentru fermieri însă, efectul economic este direct.
Dar este interzis să vinzi oile?
Aici apare una dintre cele mai importante confuzii din spațiul public.
Nu există o interdicție generală prin care fiecare crescător din România să nu își poată vinde oile.
Problema este legată în primul rând de circulația animalelor și de export, iar în anumite perioade și zone au fost instituite măsuri sanitare-veterinare suplimentare privind deplasarea animalelor.
În timpul restricțiilor sanitare, transporturile către abatoare au putut fi efectuate în anumite condiții și cu aprobările veterinare necesare. ANSVSA a stabilit măsuri privind deplasarea animalelor și a introdus controale pentru respectarea regulilor.
Prin urmare, formularea „oierilor li s-a interzis să vândă oile” este prea largă. Realitatea este mai complicată: vânzarea și transportul animalelor sunt supuse unor reguli sanitare-veterinare, iar exportul animalelor vii din România este blocat de măsurile europene.
De ce au fost impuse restricțiile?
Motivul oficial este unul sanitar-veterinar.
Pesta micilor rumegătoare este o boală care afectează ovinele și caprinele. Scopul restricțiilor este împiedicarea transmiterii virusului de la animalele infectate către alte efective.
În România au fost instituite măsuri de carantină, restricții de mișcare și controale veterinare.
Un element important este că boala nu se transmite la oameni și nu reprezintă un risc pentru siguranța alimentară, potrivit comunicărilor ANSVSA. Problema este riscul pentru efectivele de ovine și caprine și pentru sectorul zootehnic.
Așadar, scopul restricției nu este să împiedice fermierul să câștige bani din animalele sale, ci să reducă riscul de răspândire a unei boli contagioase.
Și atunci de ce sunt fermierii atât de nemulțumiți?
Pentru că între justificarea sanitar-veterinară și realitatea economică din ferme există o diferență uriașă.
Un fermier poate înțelege necesitatea combaterii unei boli. Ceea ce contestă este durata măsurilor, amploarea lor și modul în care sunt aplicate.
Oierii pun întrebări simple:
Ce se întâmplă cu animalele sănătoase?
Cât timp poate fi ținut un efectiv fără să fie valorificat?
Cine suportă costurile suplimentare?
De ce trebuie restricționată circulația unor animale din zone în care nu există focare?
Și, mai ales, există posibilitatea unor măsuri mai bine țintite, astfel încât fermele sănătoase să nu fie afectate la fel ca cele aflate în zone cu probleme?
Acestea sunt întrebările care au ajuns în centrul protestului.
Ce este „ascuns” în spatele restricțiilor?
Până în acest moment, nu există dovezi publice care să demonstreze existența unui plan secret prin care autoritățile ar urmări eliminarea crescătorilor români de ovine.
O astfel de afirmație ar trebui susținută de documente și dovezi, nu doar de nemulțumirile existente în rândul fermierilor.
Există însă o problemă reală care merită analizată: cine suportă costul economic al unei măsuri sanitare necesare?
Statul și autoritățile europene urmăresc limitarea bolii. Fermierul suportă însă costurile concrete ale restricțiilor: animalele rămân în fermă, piața se restrânge, cheltuielile cresc, iar posibilitatea de export dispare.
De aici apare conflictul.
Nu neapărat între fermieri și autorități, ci între necesitatea de a controla boala și necesitatea de a proteja economic fermele care respectă regulile.
De ce este atât de important exportul?
România are un sector important de creștere a ovinelor, iar piețele externe au avut un rol important în valorificarea animalelor.
În momentul în care exportul este blocat, crescătorul trebuie să se orienteze către piața internă sau către abatoare.
Numai că piața internă nu poate absorbi întotdeauna rapid întreaga cantitate de animale care ar fi fost destinată exportului.
Rezultatul poate fi presiunea asupra prețului.
Mai multe animale disponibile, în condițiile unei cereri limitate, înseamnă o putere de negociere mai mică pentru fermier.
În spațiul public au fost vehiculate pierderi de ordinul sutelor de milioane de euro pentru sectorul românesc, însă valoarea exactă depinde de perioada analizată și de volumul de export care ar fi fost realizat în lipsa restricțiilor.
Care este riscul dacă cineva vinde sau transportă ilegal animale?
Aici problema devine mult mai serioasă.
Dacă un animal infectat este transportat ilegal, acesta poate intra în contact cu alte animale, iar boala se poate răspândi către alte ferme.
Într-un astfel de scenariu, ceea ce începe ca o încercare a unui fermier de a-și salva veniturile poate produce pierderi pentru un întreg sector.
De aceea există filtre, controale și documente sanitar-veterinare.
Autoritățile au avertizat inclusiv asupra transporturilor clandestine și au intensificat verificările pentru respectarea restricțiilor.
Din perspectiva fermierului, însă, apare o altă întrebare: dacă măsura este necesară pentru sănătatea animalelor, cât de eficient poate fi controlată fără să fie împinsă o parte dintre crescători către piața ilegală?
Este una dintre problemele pe care autoritățile trebuie să le ia în calcul.
Fermierii cer soluții, nu doar restricții
În ultimele luni, autoritățile au discutat despre vaccinare, regionalizare și măsuri care să permită reluarea comerțului atunci când situația epidemiologică o permite.
ANSVSA a anunțat inclusiv planuri privind vaccinarea, iar în spațiul european au fost discutate condițiile care ar putea permite revenirea treptată a exporturilor.
Pentru crescători, însă, problema este timpul.
O fermă nu funcționează pe baza unor decizii care vor veni peste câteva luni. Animalele trebuie hrănite în fiecare zi, iar facturile trebuie plătite în fiecare lună.
De aceea, fermierii cer soluții concrete: controale eficiente, separarea zonelor afectate de cele fără focare, despăgubiri acolo unde animalele sunt sacrificate și un calendar clar pentru revenirea la comerț.
Protestul de la București, între nemulțumire și politizare
Protestul din 15 septembrie a atras și atenția formațiunilor politice.
AUR a anunțat separat o acțiune de tip „ziua porților deschise” la sediul partidului, în apropierea Pieței Victoriei. Acest lucru nu înseamnă însă că AUR este inițiatorul protestului oierilor. Mobilizarea crescătorilor fusese anunțată anterior de Ionică Sterp și de alți fermieri.
Jandarmeria Capitalei a anunțat că adunarea nu a urmat procedura prevăzută de Legea 60/1991 privind declararea prealabilă a adunărilor publice și a pregătit măsuri de ordine și siguranță în zona Pieței Victoriei.
Pentru fermieri, însă, mesajul este unul simplu: vor să fie ascultați.
Miza reală: cum poate fi protejată sănătatea animalelor fără distrugerea fermelor
Dincolo de scandal, de politică și de imaginile cu oameni veniți din toate colțurile țării, problema este una extrem de concretă.
România trebuie să controleze bolile care pot afecta efectivele de ovine și caprine. În același timp, măsurile trebuie să fie proporționale și să permită fermelor sănătoase să continue să funcționeze, acolo unde situația epidemiologică permite acest lucru.
Pentru un cioban, o oaie nu este doar un animal.
Este investiția lui, munca lui și venitul familiei sale.
Pentru autorități, însă, un animal poate reprezenta și un posibil vector de transmitere a unei boli.
Adevărata provocare este găsirea echilibrului dintre cele două realități.
Iar protestul de la București arată că acest echilibru nu este, în acest moment, considerat suficient de bine găsit de o parte importantă a crescătorilor de ovine din România.
