Oierii români au ajuns în stradă după ce restricțiile sanitar-veterinare le-au blocat accesul la piețele externe. În timp ce autoritățile susțin că încearcă să creeze condițiile pentru reluarea exporturilor, crescătorii reclamă pierderi importante și întreabă de ce măsurile de vaccinare și control nu au fost implementate mai rapid.
Protestul de la București a readus în atenție o problemă care afectează de mai mult timp sectorul ovinelor și caprinelor din România: focarele de pestă a micilor rumegătoare (PMR) și de variolă ovină și caprină (VOC), bolile pentru care autoritățile au introdus măsuri de restricționare a circulației animalelor.
Miza este una economică majoră. România este un important producător de ovine, iar accesul la piețele externe reprezintă o componentă importantă pentru crescători.
România are acum vaccinuri gratuite de la Comisia Europeană
Una dintre cele mai importante informații apărute în ultimele luni este că România beneficiază de vaccinuri puse la dispoziție gratuit prin sprijin european.
În iulie, autoritățile române anunțau că aproximativ 1,2 milioane de oi și capre urmau să fie vaccinate gratuit împotriva pestei micilor rumegătoare, după acordul de principiu al Comisiei Europene. Prima etapă urma să vizeze județele Constanța și Tulcea.
Ulterior, planul transmis de ANSVSA Comisiei Europene a ajuns la 1,3 milioane de doze de vaccin obținute gratuit.
Distribuția este însă diferită de cea prezentată în unele mesaje apărute în spațiul public: 1 milion de doze sunt destinate variolei ovine și caprine, iar 300.000 de doze sunt destinate combaterii pestei micilor rumegătoare.
Prin urmare, afirmația că România a primit un milion de doze gratuite exclusiv pentru pesta micilor rumegătoare nu corespunde datelor oficiale publicate în septembrie.
De ce nu au fost suficiente vaccinurile pentru rezolvarea imediată a problemei?
Aici se află una dintre cele mai importante explicații.
Vaccinarea nu înseamnă automat ridicarea restricțiilor a doua zi. Pentru reluarea exporturilor sunt necesare reguli privind regionalizarea, trasabilitatea, controlul epidemiologic și vaccinarea, iar planul României trebuie acceptat de Comisia Europeană.
ANSVSA a transmis pe 11 septembrie Comisiei Europene planul de acțiune pentru reluarea în siguranță a exporturilor de ovine și caprine. Autoritatea precizează că documentul prevede vaccinare diferențiată în funcție de riscul epidemiologic și măsuri de control și trasabilitate.
Așadar, problema nu este doar existența vaccinului.
Întrebarea este cât de repede poate fi aplicat programul, în ce zone, asupra căror efective și în ce condiții Comisia Europeană va considera că riscul este suficient de bine controlat pentru reluarea comerțului.
De ce au fost carantinate turmele?
Carantina este o măsură sanitar-veterinară destinată limitării răspândirii bolilor contagioase.
În cazul pestei micilor rumegătoare, autoritățile au aplicat restricții privind deplasarea animalelor din zonele afectate și au instituit măsuri de control.
Comisia Europeană a menținut, printr-o decizie adoptată în iunie 2026, restricțiile privind deplasarea ovinelor și caprinelor din România către destinații din afara țării până la 31 decembrie 2026, în contextul riscului epidemiologic asociat pestei micilor rumegătoare.
Aceste restricții nu trebuie confundate cu o interdicție absolută de a vinde orice oaie în România. Sunt reguli privind circulația animalelor și exporturile, iar în anumite situații există posibilități de deplasare în condițiile stabilite de autoritățile sanitar-veterinare.
Cine este responsabil pentru gestionarea crizei?
Răspunsul nu poate fi redus la un singur om sau la o singură instituție.
ANSVSA are responsabilități directe în ceea ce privește supravegherea sanitar-veterinară, controlul bolilor, vaccinarea și măsurile privind circulația animalelor.
În același timp, Ministerul Agriculturii are responsabilități în ceea ce privește politicile pentru sector și sprijinirea crescătorilor.
Iar Comisia Europeană stabilește și verifică cadrul sanitar-veterinar european în baza căruia România poate exporta animale către alte state.
De aceea, pentru a stabili dacă autoritățile române au reacționat prea târziu sau dacă anumite decizii au agravat situația, ar trebui analizate cronologic documentele privind primele focare, notificările către Comisia Europeană, solicitările de vaccinuri, deciziile de vaccinare și momentul în care acestea au fost efectiv administrate.
O întrebare importantă: cât de rapid a acționat România?
Aceasta este una dintre întrebările pe care oierii le ridică.
În iulie, autoritățile vorbeau despre vaccinarea gratuită a aproximativ 1,2 milioane de animale. În septembrie, ANSVSA a anunțat un plan care include 1,3 milioane de doze gratuite, împărțite între variola ovină și caprină și pesta micilor rumegătoare.
Diferența dintre existența unui vaccin disponibil și vaccinarea efectivă a animalelor este esențială.
Un program de vaccinare presupune identificarea efectivelor, stabilirea zonelor de risc, organizarea intervenției veterinare și respectarea condițiilor epidemiologice. În plus, pentru export, vaccinarea trebuie integrată cu sistemul de trasabilitate și celelalte măsuri solicitate de autoritățile europene.
De aici rezultă o întrebare legitimă pentru instituțiile române: care a fost calendarul exact al intervenției și câte animale au fost efectiv vaccinate până la fiecare etapă?
Oierii suportă costul economic al restricțiilor
Pentru crescători, problema este însă imediată.
Atunci când accesul la piețele externe este restricționat, animalele care ar fi putut fi vândute la export trebuie valorificate pe alte piețe, inclusiv prin abatoare, în condițiile prevăzute de legislația sanitar-veterinară.
Oferta suplimentară poate pune presiune asupra prețurilor, în timp ce crescătorii continuă să suporte costurile cu furajarea și întreținerea efectivelor.
În acest context, fermierii cer nu doar măsuri epidemiologice, ci și soluții economice pentru perioada în care exporturile sunt blocate.
Ce urmează?
ANSVSA a transmis deja Comisiei Europene planul pentru reluarea exporturilor. Documentul prevede vaccinare, regionalizare, control și trasabilitate, iar aplicarea măsurilor este legată de aprobarea europeană.
Prin urmare, problema nu se mai află doar în zona promisiunilor.
Următoarele etape care trebuie urmărite sunt aprobarea planului de către Comisia Europeană, administrarea efectivă a vaccinurilor, evoluția focarelor și stabilirea condițiilor în care exporturile de ovine și caprine pot fi reluate.
Pentru oierii români, întrebarea centrală rămâne însă una simplă: cât timp va mai trece până când animalele lor vor putea ajunge din nou pe piețele externe și cine va suporta pierderile produse de perioada în care acest lucru nu este posibil?
Iar pentru autorități, o altă întrebare este la fel de importantă: dacă România beneficiază de vaccinuri gratuite și de sprijin european, cât de eficient este organizat mecanismul prin care acest sprijin ajunge efectiv la turmele aflate în risc?
